13.

Nu stiu cum a fost anul asta. Imi vine.n minte un singur cuvant. Crunt. Pentru ca dorul a fost crunt, pentru ca n.au iesit scenariile si tot asa. Si pentru ca am avut doar bani, ori poate pentru ca am zambit doar prima oara cand am constientizat suma pe care am avut.o in mana. 

Is bine, insa. Sanatoasa, din cate stiu, inca n.am facut testul care.ar putea sa.mi prabuseasca lumea. Si nu l.am facut pentru ca nu vreau sa stiu. 

Tot nu sunt singura cum a fost anul asta. Am inghitit dor cat nu credeam ca e uman sa porti. 

Stiu doar ca.mi visez pruncul in continuare si.l proiectez in suflet. Si va exista atunci cand "se vor alinia planetele". Si ca ...13 este anul meu, indiferent ce scenarii imi voi face. Stiu ca visurile mele is deja scrise. 

Idei lipsa

Am lipsit. Mi.am lipsit mie, nu stiu daca si tu m.ai cautat in gand, in suflet.

Cred ca inca mi.e bine, de is inca aici si nu mi.am facut (iar?!?) bagajele spre nicaieri.

Atat de tare m.am obisnuit sa.mi lipsesti, inca uneori ma trezesc si.mi caut jumatatea de suflet. Cu greu reusesc sa.mi linistesc genele. Bine macar ca nu mai sunt atat de grele, de dor. 

Habar nu am ce va urma, ii asa o incertitudine in mine. Rectific...stiu doar ca.mi doresc pruncul meu, al nostru. Si abia suntem la inceput, dar asta ii singura mea ceritudine si punctul meu de reper - il vreau, il visez si.l doresc. Restul, de la sine. Sinea cui?:P

A nins prima oara. Hai ca.i bine ;)

Mi.e bine

Pentru ca anii mei trec. Si pentru ca am putut alege.

 

Imi place sa cred ca mi.e bine. Si.as mai vrea timp. Despre.al meu, imi place sa cred ca mai e. Pentru parintii mei as mai vrea insa ceva mai mult.

 

Habar nu am ce m.asteapta. Si daca.mi amintesc eu bine, cred in Ceva.ul care aseaza totul bine, cand eu cred ca nu se poate mai rau.

 

In ciuda oamenilor grabiti si.a tarii gri, mie mi.e bine. Pentru ca mi.am asumat sa raman aici. Pentru ca, am spus, jumatate de suflet mi.e in Romania. Restul este oriunde as fi eu in lumea asta.

 

Astept cu ochii si sufletul deschis ce.o fi. Visez la scrisori scrise de mana si cuvinte soptite in loc de „noapte buna“. La prunci facuti si crescuti din dragoste. La kilograme topite pentru ca pot. Si la decizii grele luate cu zambetul pe buze. La primele lucruri cumparate de noi, pentru noi.

 

Zambesc si acum pentru seara in care am avut indrazneala de a intra in barul cufundat in bezna. Pentru ca am reusit sa ma tin, macar o data, de promisiunea de.a investi in experiente, nu in carpe/obiecte.

 

Abia acum sunt sigura ca am avut dreptate, pentru mine si visurile mele nu banii sunt cei mai importanti.

 

 

As vrea

As vrea sa.ti tin de cald, de rece si de dor.

 

Si.as mai vrea s.astept mai putin si sa primesc mai mult. De la mine, de la tine, de la noi.

 

Pentru ca eu inca mai cred in oameni frumosi si in  minunile care se.ntampla in diminetile sufletului.

 

Si ma incapatanez sa raman in tara asta gri-verde, pentru ca aici mi.e cel putin o jumatate de suflet.

 

Somn linistit, minune!

Alte motive...

De ce are lumea sens...vreau si eu putina fericire...as fi cautat si eu in ochii altora. Coincidenta (de parca ar exista asa ceva!) a facut ca cineva sa ajunga pe blogul tau dand o cautare pe Google.

 

In ultima perioada, postarile au fost de fapt motive insiruite tie, sa le stiu eu.

 

Asadar...pentru ca m.am intors in Romania. Si poate pentru ca am crescut, insa nu suficient incat sa.mi caut raspunsurile in ochii mei, nu in licarirea altora.

 

Pentru ca uneori ii invidiez pe cei care nu spera si nu viseaza, pentru ca nu stiu ce.nseamna sa.ti simti visurile prabusindu.se.

 

Pentru ca sunt satula sa fiu mereu pe drumuri si am devenit experta in facutul bagajelor pentru altundeva. Si, desigur, pentru ca, de.as putea, mi.as lua cu mine doar visurile si jurnalul...

 

Pentru ca inca mi se pare dureros de frumos sa nu stii incotro s.o apuci sa.ti fie bine. Cred ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca eu am privilegiul de a alege.

 

 

La multi ani, nepamanteanule!

Jumătăţii mele mai bune

La mulţi ani pe planeta ăsta, nepământeanule! Mi-am închis dorul de mine, de tine, de noi în „proiect“. Am adunat, în 491 de zile pământene un infinit de gânduri şi tot pe-atâta visuri. Câteva întrebări nerostite încă şi puţine încruntări, un pic mai multe ironii şi-un strop de „isterii“, să nu te plictiseşti.

Îţi dăruiam anul trecut un blog de dor, „Cadoul meu pentru barbatul care uneori imi pare de pe alta planeta. Un blog in care ii scriu cand mi.e dor. Un dor crunt, care.mi invadeaza diminetile sufletului si-mi umple noptile. ...pierdute ori castigate in lupta cu mine. Scriu pentru ca stiu ca doar cuvintele.ar putea sa umple distanta fizica, absurda, care ne desparte momentan. Scriu, pentru ca sunt sigura ca paginile virtuale suporta povara gandurilor mele. Ii scriu lui, pentru ca uneori, mie, nu am curajul sa imi silabisesc dorul. De el, de mine...“.

Cred că în urmă cu doi ani, îţi uram să fii „regizorul vieţii tale, atâta timp cât ai peliculă în aparat. Să nu fii trist când se va termina. Ai fost un film grozav“. Îmi place să cred că mai ai şi celălalt cadou, din alte timpuri, jumătate din steaua mea.

Astăzi, când împlineşti a patra oară 27 de ani, îţi doresc să-ţi fie bine. Pe planeta asta, şi încă o viaţă, pe acea planetă a ta. Să ai timp în tine şi să te foloseşti de cuvinte. Filme geniale. Femeia care te completeze şi prunci să te împlinească. Şi-ţi mai doresc să vrei.

Îţi dăruiesc dorul meu. Dă-i drumul câteodată. Nu ştie să se-mpată pe zile ori nopţi, însă e maestru în a împovăra pagini virtuale sau reale cu miros de ceneală. Îi place să fie liber, să aducă zâmbete sau cuvinte, să zboare între planete. Mai uşor sau prea-plin, a învăţat să se întoarcă de unde a plecat. Ai grijă tu de el. Şi de noi.

La mulţi ani, dragul meu drag!

 

 

Alte motive

Pentru ca in exact sapte zile, pe timpul asta, voi fi deja incredibil de aproape de tine.

 

Si pentru ca abia astept sa.ti daruiesc „proiectul“.

 

Desigur, pentru ca parca nu mai am rabdare.

 

Si pentru ca astazi a fost o zi cu doua dimineti. Una dintr.un sir pe care abia.l astept.

 

Pentru ca eu inca mai cred in fericiri marunte si semne.

 

Pentru discutia despre pruncul nostru.

 

Si pentru ca nu vreau sa.mi imaginez viata altfel decat langa tine.

 

Pentru asta: „Cine spune ca nu a iubit/ Cine a iubit cu adevarat/ Cine stie unde am gresit/ Cine din greseala a castigat

Si cine sufletul ti l.a ranit/ Cine o rana adanca a vindecat/ Cine imi spune acuma unde esti/ Cine ce iti doresti cu adevarat

Spune ce vrei dar intoarce.te acasa/ Spune ce vrei da.mi iubirea inapoi/ Singurul loc unde asteapta iubirea/ E langa mine, nu e alt loc

Cine lumea asta a colindat/ Cine spune ca te.a cunoscut/ Cine stie ce ne.a separat/ Cine sufletul mi l.a pierdut

 

Spune ce vrei dar intoarce.te acasa/Spune ce vrei da.mi iubirea inapoi/Singurul loc unde asteapta iubirea/E langa mine, nu e alt loc“.

 

Si pentru ca in ciuda perioadei asteia care mi.a ars sufletul si buzele de dor, sunt constienta ca daca nu as fi plecat, intre noi ar fi existat o distanta imposibil de masurat, in orice...

 

Buna dimineata, jumatatea mea mai buna;)

 

11

Asa am impresia ca uneori nu intelegi ce vreau sa.ti spun:P

 

Si totusi...mi.e dor sa te vad razand ori macar zambind incurcat cand te intreb „siropeli“. Si stiu ca tu esti cel mai barbat din lume, insa este imposibil sa nu te fastacesti in fata cererilor mele de femeie flamanda de dragoste.

 

Mai sunt 11 zile si inca nu m.am hotarat daca sunt putine sau infinite. In fine, zece pana cand distanta fizica dintre noi se va reduce de la aproape 2.000 de kilometri la doar cateva sute.

 

As vrea sa am bagheta magica si sa ma impart intre ai mei si tine, sa fiu in doua orase vineri seara.

 

Cred ca e una dintre putinele dati in care imi place asteptarea asta. Si, da, as pleca in State cu tine. De fapt, as pleca oriunde, cat timp stiu ca acasa inca mai insemni tu.

 

Si.o sa ne certam vesnic pe tema fumatului si a dependentei mele de Cola, din cauza sensurilor tale proprii si a educatiei pruncilor. Abia astept:P

 

Ma simt alta. Mi s.au desaliniat planetele si, ciudat, inca mi.e bine. Am sentimentul ca tot imi va fi bine.

 

Imi lipsesti ca niciodata. Si cred ca te iubesc ca niciodata.

Mi.e bine si dor

Ultima zi din luna mea.

 

Mi.e bine si mi.e dor, mi.e drag si iar dor. Tot mai dor.

 

Toate planurile mele au fost date peste cap, m.am panicat si am plans, insa a trecut. Am loc in suflet pentru alte visuri. Si e frumos si face bine sa le construiesc, desi uneori se naruie fara vina mea.

 

Poate pentru ca vin acasa oricum, orice s.ar fi intamplat, poate d.asta mi.e bine inca. Ce.o sa fie cand vin? Cum o sa fie? O sa simt iar ca nu.s demna de atat bine?

 

Am facut si desfacut bagajele de cateva ori. Si cat timp mai am sa o iau de la capat! :)

 

Ziceai ca ultimele saptamani sunt mai grele, asa?

 

Asta ascult de ieri. „Sunt pregatita pentru furtuna“ suna bine, zau.

 

Ultima zi din luna mea.

Lumea, in sensul propriu

Eu stiu ca venim din lumi diferite si ca sensurile is uneori enervant de proprii.

 

Vezi tu, in lumea pe care mi.o doresc eu, mi se pare firesc sa te bucuri de experientele traite, nu de bani. Sa te incarci dintr.o plimbare intr.un oras nou, sa descoperi drumul fascinant spre ceva, sa razi cand te ridici din pat si Soarele te loveste peste fata.

 

In lumea in care sunt, e nedrept sa stai departe de omul tau drag doar pentru ca acasa n.ai fi avut, atunci, alta varianta la indemana. Si oricat m.as incapatana sa cred ca voi ramane acasa de data asta, stiu ca voi fi nevoita sa ma intorc. Data viitoare insa, voi putea face o alegere in cunostinta de cauza.

 

In doua zile am vazut mai mult decat am reusit intr.un an si patru luni. Si m.am incarcat sufleteste cu nori si copaci, cu agitatia oamenilor albi si negri, cu vitrine ticsite de nimicuri.

 

Si vreau excursia aia. O s.o fac. Imi trebuie.

 

Vin acasa.

Enervari de vineri

Mama ei de viata! Asa ma enerveaza cand toate planurile mi se dau peste cap.

 

Si eu credeam c.o sa fie bine, mai ales ca si ziua asta are ceva legatura cu 13-le meu.

 

Uf, mai Mihai, ce m.am saturat.

 

Raman la parerea mea, nu se merita, jur ca nu se merita!

 

Hai ca se aliniaza planetele de maine, a?

Motive...mie

Pentru ca uneori e bine e taci pentru a te auzi mai bine. Si pentru ca e incredibil sa iei o pauza uneori. Poate pentru ca uneori nu auzi greierii din cauza betoanelor.

 

Si pentru ca nu ma pot imagina mama pruncilor unui alt barbat. Pentru ca nu ma imaginez in bratele altcuiva.

 

A, da! Si pentru ca inca mai zambesc tamp cand imi alergi prin ganduri.

 

Pentru ca tu, dragul meu, esti unic in sensurile tale proprii :P

 

Si, desigur, pentru ca nu am intalnit niciun alt pamantean pana acum.

 

Pentru ca minunatia de cadou pentru tine ma face sa te pretuiesc cu  fiecare element pe care.l adaug proiectului.

 

La naiba, pentru ca nu stiu cum faci sa te iert mereu, desi te parasesc in gand de cel putin doua ori, zilnic.

 

Pentru ca mi.era dor sa.ti scriu. Si pentru ca stiu cum va suna „wow“-ul ala cand vei descoperi ca am reinceput sa scriu in cadoul tau pentru a treia oara 27 :P

 

Si pentru ca abia astept sa vin acasa. In aproximativ doua luni. Si apoi peste un an, sper definitiv.

 

Si, pana la urma... bine.ai redevenit al meu!

 

Buna dimineata, Mihai!

Sufletul meu rămâne la mine

În lumea mea există zile care te îngenunchiază. Și nopți albe care, în loc sa te răpună oboseală, te înalță discuțiile cu tine însuți.

În sufletul meu pământean uneori se dau lupte crâncene între încăpățânările copilului și orgoliile adultului.

E crunt să renunț la visurile mele. Și mi-e rău fizic atunci când aproape îmi  pipăi limitele gândurile. Am limite de om, de carne, însă cu acelea mă descurg. Să  îmi rup din suflet visurile și planurile, asta mă face să urlu de durere.

Știu doar că într-o zi îmi va fi bine. Și, cu gândul la pruncii mei nenăscuți, scrâșnesc astăzi din dinți și-mi înghit lacrimile. Pentru acel mâine pe care încă îl visez și-l proiectez. Începând de astăzi, mă voi apăra singură de mine.

Ai avut dreptate. Povara dorului e mai ușor de cărat dacă știi a o împărți. De astăzi începând, între mine și tine.

Atât de tare m-ai dezamăgit, încât zile la rând mi-am spus că nu mă voi mai întoarce niciodată la tine. Și asta aș fi făcut, dacă nu ar fi existat ființa care m-a făcut să văd și avantajele de a fi exact ca tine.

Din egoism sau poate un realism cinic, ori poate tocmai pentru că mi-am dibuit limitele de om, continuu. Însă de azi-dimineața, de la primul telefon, sufletul meu rămâne la mine. Nu mai ai nicio bucățică din el.

Știu că nu vei înțelege nimic. Nici supărarea mea n-ai înțeles-o. Niciodată n-ai înțeles. Poate nici nu poți. Nu e un reproș, e pur si simplu o constatare.

Trebuie să pricepi doar un singur lucru - nu-i meritul tău că mă întorc.