Teoretic...

TEORETIC, daca ar exista barbat minunat in viata mea si mi l.as simti descumpanit si trist...n.as sti cum sa reactionez, obisnuita ca eu sa fiu cea protejata si mangaiata mereu cu cele mai bine alese cuvinte. Si, TEORETIC, daca ar exista o cea mai buna prietena a mea, i.as scrie ei asa ceva:


„«Cadoul meu pentru barbatul care uneori imi pare de pe alta planeta. Un blog in care ii scriu cand mi.e dor. Un dor crunt, care.mi invadeaza dimineatile sufletului si.mi umple noptile...pierdute ori castigate in lupta cu mine.
Scriu pentru ca stiu ca doar cuvintele.ar putea sa umple distanta fizica, absurda, care ne desparte momentan.
Scriu, pentru ca sunt sigura ca paginile virtuale suporta povara gandurilor mele. Ii scriu lui, pentru ca uneori, mie, nu am curajul sa imi silabisesc dorul. De el, de mine...»"


....astea erau primele cuvinte pe care le scriam pe blogul lui. Cadoul lui. Dupa zeci de postari in care i.am mazgalit zambete si lacrimi printre foile virtuale, astazi mi.e teama sa.i scriu. Pentru ca nu stiu cum sa reactionez cand nu sunt eu cea care are nevoie sa auda "de bine" de la omul iubit. Nu stiu ce sa.i spun barbatului puternic, care stie mereu ce sa.mi spuna MIE cand incep sa urlu, pentru ca.i prea mult dor in mine si trebuie sa.l strig.


Sunt neputincioasa, ma! Si mi.e groaza de asta. Cred ca mi.e mai groaza decat de singuratate. Clar!
Deci eu ce fac acum? In ce forma sa asez cuvintele, cum sa le insiruiesc sa.i spui ca e cel mai barbat misto de pe planeta asta si inca una? Ca el e puternic si mi.l doresc asa doua vieti? Ca pe planeta asta nu.i totul chiar perfect, ca dorul doare si uneori Timpul se incapataneaza sa treaca?


In ce sa imbarc niste biete cuvinte si sa i le daruiesc mai apoi, sa inteleaga ca eu nu stiu cum sa reactionez, stiu doar sa.l iubesc?! Cum naiba sa.l incurajez? Si cum sa.i spun ca stiu..el are solutii pentru orice in lumea asta, trebuie doar sa.l las sa se descurce? Pentru ca stie cum si n.are nevoie de ajutor. Iar eu, ca o femeie nebuna, ma incapatanez sa vreau sa.l ajut..


 Zau ca nu stiu cum sa.i spun ca am incredere in el, in noi si ca urmeaza lucruri bune. Si ca visez de pe.acum pruncul nostru.


Cum naiba sa reactionez eu cand mi.l simt ca pe mine uneori, doar ca el avea mereu cuvinte bune, care ma ridicau mereu?!


Eu stiu ca el e puternic. Si ca ma iubeste! Si mai stiu ca uneori, is momente in care rabdarea pare sa se termine, iar dorul asta doare parca prea mult pentru un om. Si cum sa.i spun ca eu cred in el cu toata fiinta mea?!


Teoretic, zic. Practic, barbatul meu ii cel mai destept, frumos si sexy. Deci ma agit ca un Pepsi, doar teoretic ;)

P.S.: „Take care of the one who needs you most, The one far from home, the one that fills your soul“