Rezerva de ganduri bune

Te.astept maine. Cu sufletul tremurand si zambet pe buze.

Atatea mii de minute departe de tine...Stii, uneori, pentru sufletul meu, tu insemni "acasa".

Imi foarte lipsesti, minune!

P.S.: Pregatit rezerva de ganduri bune ;)

Inca patru zile

Revenit cu ganduri. Bune. Si zambet pe buze.

Habar nu am cand au trecut aproape sapte luni de cand sunt aici. Stiu doar ca mi.e tare dor. Si ca am invatat 1 milion de lucruri si mi.am adaugat alte milioane de visuri in cutia cu minuni.

Stiu ca astazi pot, mai  mult ca oricand, sa ma privesc in ochi. Si ca visurile au culori si gust, iar distantele dintre planetele noastre se masoara in ganduri si telefoane doar cu "te iubesc". Ca indoielile si temerile sunt spulberate cu un zambet incurcat.

Invat sa am rabdare si sa fiu femeia care te face fericit. Sa ma bucur de copilul-tu si de vise si de visuri care ne.asteapta.

Am invatat sa cresc langa tine, in ciuda miilor de kilometri si a timpului, care pentru noi se scurge altfel. Stiu sa te port in gand si.n suflet, chiar si atunci cand uit de mine.

In patru zile vei fi aici, sa.mi umpli sufletul si rezerva de fericire. Si noaptea dintre ani. Te.astept cu sperante abia plamadite si.mi reinoiesc promisiunea.

Buna dimineata!

Dorul de luni dimineata suna cam ca asta! Sa ai o zi perfecta!

Revin cu idei  ;)

Cutia magica

Uneori, cand simt ca universul meu se prabuseste si nu mai cred in minuni, imi place sa cred ca am o cutie magica in care gasesc orice: de la ganduri bune la decizii perfecte luate deja, chiar si raspunsuri la intrebari care ma tin treaza nopti la rand si un fel de ceva :) care ma face sa.mi tin sufletul sus. A, da! Si ciocolata! In orice galexie, pe orice planeta, ciocolata face minuni.

Azi as avea nevoie niste praf de stele. Si un raspuns la intrebarea inca nerostita.

Asa mi.e dor si de mine, cateodata!

Depinde de planeta

Spuneai ca maine e marti, 13, o zi horror. Mie imi pare norocoasa, la fel ca toaaaaate celelalte zile cu 13. Depinde de pe ce planeta privesti ;)

Pe mine distanta asta aproape ma doare fizic, tu o vezi ca pe un prilej de a invata cum e cu rabdarea.

Mie imi pare imposibil sa te gandesti ca vom vedea ce vom face cu noi DUPA ce ma intorc in tara. Tie tie se pare normal sa lasam lucurile sa mearga asa, din inertie.

Tu dai ultimatum.uri si.mi spui ca daca nu ma voi intoarce in septembrie, nu stii daca va mai exista un "noi". Mie, o luna in plus aici imi este egal cu inca o luna de trait "dincolo", fara batai de cap.

Visurile mele iti par scenarii neverosimile, mie imi sunt guri de oxigen in haosul asta strain din toate punctele de vedere.

Tie ti se pare genial ca am timp liber sa ma uit la filme, eu as da orice sa n.am timp sa respir facand o meserie/muncind pentru ceva care ma face sa cresc.

Depinde de planeta de pe care privesti lumea, dragule.

Supermegaextraordinarulgenialopus SPM

Ultimele zile au fost de.o agitatie crunta in mine, cu un zumzet continuu si idei care au alergat cu viteza luminii prin suflet. Pun totul pe seama recentului sindrom descoperit, un fel de opus al SPM, cu stari eforice si energie de copil care functioneaza pe baza de baterii care se incarca la Soare.

Daca antispm.ul asta mai are de gand sa.mi dea universul peste cap, ar putea macar sa anunte in prealabil, ca sa nu.mi mai sochez iubitul, mama si cea mai buna prietena cu 5000000 cuvinte/minut si topait excesiv intr.un picior. Nu am baut Pepsi, nu am mancat ciocolata (nu mai multa ca de obicei, oricum), nu am fumat nimic:D

Mihai, iti jur ca se intampla ceva in Univers! Va urma....

Lucid. Concret.

Stii, is momente in viata mea in care imi doresc sa ma dedublez, sa ma vad din exterior si sa.mi urmaresc miscarile, mimica, tot. Nu ca nu mi.ar fi bine cu mine (ori tocmai de asta?!), dar asta.mi doresc uneori. Paranteza...adu.mi aminte sa.mi (re)fac lista de dorinte).

Azi m.a pocnit un moment de luciditate ciudata, care aproape a durut fizic. Pentru o secunda, mi.a fost ataaat de clar ce vreau de la mine, de la noi, de la viata, incat m.am speriat. Toata informatia s.a concentrat in secunda aia. Cred c.am uitat sa respir :)

Deci se poate! E frumos sa cresc, stii? E frumos la mine.n suflet cand, printre mii de coli mazgalite sau caligrafiate cu migala, printre miliarde de cutii colorate si amintiri prafuite, incep sa zaresc si cate.un vis frumos conturat.

Prea om sa.nteleg minunile

Asa sunt sigura ca voi reciti candva sutele de pagini (reale ori virtuale) pe care ti le.am scris si voi zambi cu drag si dragoste si dor. Si cred ca as putea sa.mi ating sufletul cu varful degetului. Am crescut atatia ani de mana cu tine...

Astazi zambesc copilareste si.nvat ce sa ma fac cu mine, pentru ca apoi sa cresc iar, prin tine.

Privesc cum se aliniaza planetele noastre si am grija de norocul meu. Incerc sa.mi dau seama seama ce.i cu formele alea ciudate si mai invat sa fiu copil frumos din nou. Stiu ca zilele cu soare si doua dimineti exista pe orice planeta, sunt sigura de asta!

Visurile si visele is bune, fac bine sufletului. Minunile se.ntampla, semnele exista, chiar daca uneori sunt prea om sa le.nteleg. Iar pruncul asteapta sa fie, din dragoste multa.

Asa mi.e dor de tine si.asa te iubesc, minune!

Imi refac circuitele

Uneori mi.e frica sa deschid ochii ochii dimineata, pentru ca dupa ce ma dezmeticesc, imi dau seama ca sunt in acelasi pat rece si gol.

Sunt zile in care simt ca nu.s eu si am impresia ca.n locul meu ii un robot care.si urmeaza instructiunile, mananc mecanic, sterg praful cu gesturi mecanice, apas butonul de la masina de spalat de parca as fi fost programata sa fac asta de cand lumea. Detest momentele in care ma surprind zambind mecanic ori schimband replici amabile, doar pentru ca asa trebuie.

Uneori mi.e teama sa ascult de mine, alteori nu.mi contest deciziile luate din prea mult dor si incapatanari copilaresti. Si, a propos de asta, asa ma ingrozeste gandul ca uneori uit sa fiu copil in mine si ma vad ca pe un adult rece, pentru care viata a devenit monotona si lipsita de nimicuri frumoase.

Cateodata, imi spun ca mi.ar fi mai usor sa renunt la planurile mele si sa traiesc din iertie, ca visurile mele m.asteapta chiar daca eu nu le mai caut si le analizez dezavantajele. Si.mi tot suna.n cap de cateva zile un rand scris de Floriana - „Nu-ţi face planuri pe termen lung! Seismele nu pot fi anticipate decât cu un minut înainte de a se produce“.

Si.acum ce fac, ma bucur de ACUM.ul nostru, fara sa.mi mai intind in ganduri fiecare vis si sa.l depic in n.spe, pana la nivel microsufletesc? Zau asa!? „Gandesti prea mult, femeie!“, imi tot spune cineva drag.

Biine, deci azi nu mai gandesc. Si nu.mi mai fac scenarii si nu mai nimic. Azi doar beau ceai buuun si las masina de spalat in pace si dorm linistita in patul ala care stiu ca nu.i al meu. Azi vreau EU sa fiu robot si sa.mi odihnesc circuitele. Azi nu mai simt nimic, nu mi.e dor, nu visez, azi nu prea ma vreau umana.

P.S. Postarea asta era deja programata in sistemul meu.

Cat inca mai e timp in mine...

Am coborat sa fumez o tigara si a trecut aproape o jumatate de ora de cand ma uit la foaia asta virtuala.
E greu sa cresti, ma! Imi pare uneori imposibil sa.mi gasesc repere, sa.mi pun gandurile in ordine si sa ascult de mine. Am facut atatea greseli pana acum, incat imi spun ca nu am 25 de ani, ci vreo 40, asa.

Uneori cred ca ma enerveaza perioadele astea in care ma incapatanez sa vorbesc cu mine. Stiu ca.i infinit mai bine dupa ce trec, insa pe cat de promitatoare is la inceput, pe atat de obositoare devin dupa cateva zile. E 1.03. La tine, dragostea.i inainte cu o ora. Asta inseamna ca ma iubesti tu mai mult cu 60 de minute?! :)

Nu vreau sa.ti spun nimic. Poate doar ca mi.e dor de tine. Trebuie doar sa stii ca.s aici. Si ma incapatanez sa cresc. Stiu, uneori is egoista si vreau timpul doar pentru mine, sa.l mestec incet si sa cred ca de fiecare data revin la tine, mai indragostita. Is aici, minune. Revin, minune, ma intorc cat inca mai e timp in mine.

„Ai rabdare, copil al meu...“

Am o noua melodie de ascultat pe repeat...cateva luni bune. Mi.e bine, am sufletul plin. Cu amintiri vechi si sperante abia dospite. Si melodia asta ma face sa visez la viata ce.o sa fie candva. Am asa o convingere c.o sa fie bine! Greu de spus in cuvinte, dar eu stiu! Vezi tu, azi e infinit mai bine.

De azi, sunt in mine, sa cresc. Ma voi intoarce candva, cu.o cutie plina de scoici si praf de stele si un capat de ata. Am crescut, minunea mea, si trebuie sa.mi dau seama ce ma fac cu mine. Is intrebari. Pentru unele, am gasit raspuns in ochii tai. Pentru altele, trebuie sa ma privesc pe mine in ochi. Sa ma dojenesc, sa.mi sterg lacrimile si sa.mi zambesc. Sa.nvat sa ma iert. Sa.mi vindec ranile din suflet. Sa.mi iau deciziile, sa fiu iar copil si sa.mi ard temerile.

M.asteapta nopti pierdute ori castigate in lupta cu mine. Si vise si visuri, pe care promit sa le urmez cu entuziasmul copilului si sa le privesc cu ochi de om mare. Promit sa.mi adun in suflet rezerve de toamna si dragoste soptita. S.asez cu infinita grija bucati mari de rasarit si butoaie pline cu roua. Si.apoi, sa netezesc colturi de visuri care.mi pareau candva imposibile.

Stiu ca te voi gasi in sufletul meu, cand ma voi intoarce. Acum, trebuie sa plec un pic. Asteapta.ma, vrei? O sa ma.ntorc intr.o zi cu doua dimineti, sa.ti sarut tamplele.

Iti las tie dragostea mea pamanteana, am incredere in tine ca vei avea grija de ea ;)

„Ai rabdare, copil al meu...“

Nu.mi raspunde

Azi parca doare cel mai tare. Si e atat de frig in mine si ceata si dor si iar dor. Imi vine sa urlu de.atata dor. Si nu stiu, zau, de ce nu trece mai repede timpul asta. Si nu inteleg de ce.i de.ajuns un gest de.al tau ca sa ma prabusesc in mine. Si de ce tot tu ma faci sa plutesc.

Azi nu mai vreau sa te iubesc. Si vreau sa faci ceva sa.mi opresti lacimile. Da, tu! Si nu, nu vreau sa te aud cu "ce.ai, ma? linisteste.te, stii ca nu imi place cand plangi". Azi plang si urlu si m.am saturat de tot si vreau sa fiu iar cu tine. Da, imi urlu disperarea de a nu putea fi in bratele barbatului pe care il iubesc.

Azi, acum, simt cum trece timpul prin mine si ma simt batrana si grea, port pe umeri o povara care imi pare nedreapta si meschina. Am mainile si cearcanele unei femei cu cel putin 10 ani mai batrana si sufletul unui om batran. Asa.l simt si ma enerveaza la culme ca nu pot sa.l umplu nici macar cu apus ori cu soare sau cuvinte. Nu pot. Simt ca nu pot. Am obosit. NU mai vreau, nu mai vreau. De ce simt ca nu mai e timp in mine? De ce nu pot sa.mi zambesc nici macar mie si sa ma privesc in ochi. Azi ma simt invinsa. Nu, lumea nu se va opri in loc pentru ca ma doare pe mine.

"Vorbesc cu mine cum as vorbi c.un frate, intors ranit din lupta cu zilele de ieri" - Minulescu. Stiu, maine va fi mai bine, infinit mai bine. Azi insa stiu ca ma las sa ma prabusesc in mine. Azi sunt pamanteana si dorul meu ii dureros de pamantean. Pe planeta ta o durea la fel dorul asta pamantean ori ba?!

Si nu, nu am pretentia ca tu sa intelegi. Si nici nu vreau sa.mi rapunzi.

Don't ask me about happiness...

 Astazi, dorul meu e verde si suna exact asa. Pe planeta asta, ar insemna cam asta:

„Come, give me your hand and let's go
Don't ask me to where
Don't ask me about happiness
Maybe it will come too
And when it comes
It will fall down on us like rain
Come, let's embrace and let's go
Don't ask me when
Don't ask me about home
Don't ask me me for more time
Time doesn't wait, doesn't stop, doesn't stay“

(Idan Raichel - Bo'ee)

O viata intr.un rucsac

„Imaginaţi-vă pentru o clipă că aveţi un rucsac în spate...Vreau să simţiţi chingile ce vă apasă umerii...Le simţiţi ? Şi acum vreau să împachetaţi tot ce-aţi adunat în viaţa voastră. Începeţi cu lucrurile mărunte. Lucrurile din sertare şi de pe rafturi. Decoraţiunile şi colecţiile. Simţiţi greutatea pe măsură ce le adăugaţi. Acum, începeţi să puneţi lucrurile mai mari. Hainele, lustrele, veiozele, lenjeriile, aparatul TV. Rucsacul ăla ar trebui să fie destul de greu în acel moment. Treceţi la cele şi mai mari. Canapeaua, patul, masa de bucătărie. Băgaţi totul în el...maşina, băgaţi-o acolo...Casa, chiar dacă ai o garsonieră sau o casă cu două dormitoare, vreau ca să băgaţi totul în rucsacul ăla.

Acum încercaţi să mergeţi. E cam greu, nu-i aşa ? Asta e ceea ce noi înşine, ne facem zilnic.  Ne încărcăm până când nu ne mai putem mişca. Mişcarea este viaţa.

Acum, o să dăm foc la rucsacul ăla. Ce-aţi vrea să scoateţi afară din el ? Fotografiile? Fotografiile sunt pentru oameni ce nu-şi pot aminti. Beţi nişte GinSeng şi ardeţi fotografiile.

Sau mai bine lăsaţi să ardă totul şi imaginaţi-vă trezindu-vă mâine fără nimic.

Aveţi un rucsac nou...De data asta, vreau să-l umpleţi cu oameni. Începeţi cu cunoştinţele întâmplătoare..Prietenii prietenilor...Tipii de pe la serviciu... Acum continuaţi cu oamenii cărora le credinţaţi secretele cele mai intime. Verii, mătuşle, unchii voştri... fraţii, surorile... părinţii.şi în sfârşit, soţul, soţia. Iubitul sau iubita. Băgaţi-i în rucsacul ăla. Nu vă faceţi griji.  N-o să vă pun să-i daţi foc.  Vedeţi cât cântăreşte acel rucsac. Să nu greşiţi. Relaţiile sunt cele mai grele componente ale vieţii voastre. Simţiţi chingile?  Cum vă atârnă pe umeri ?

Toate acele discuţii şi certuri şi secrete, şi împăcări.  Nu trebuie să căraţi toată greutatea aceea. Puneţi jos sacul ăla. Unele animale sunt făcute să se care unele pe altele. Trăiesc în simbioză toată viaţa lor. Iubiţii născuţi în zodii fericite, lebedele monogame. Noi nu suntem acel fel de animale.

Cu cât ne mişcăm mai încet, cu atât murim mai repede.

Noi nu suntem lebede. Suntem rechini.“

punct

Cand simti in culori

Am avut o perioada in care simteam zilele.n culori si ma.mbatam cu dupa.amiezi galbene si lenese de duminica. Diminetile de luni erau mai mereu mov, iar noptile in bratele lui - albe sau rosii.

Mi.e dor de o dupa.amiza tihnita, colorata in verde crud. Si.mi lipsesc zilele in care sufletul mi se schimba din galben in albastru, si.apoi intr.un maron linistit, pentru ca mai apoi un singur telefon sa ma arunce din aparaneta calmitate a redactiei in haosul vreunei nenorociri.

Ploua de cinci ore. Si tot de.atata timp stau si eu in bucatarie, cu ochii pe geam. Miroase a fum, a toamna si a paine abia scoasa din cuptor. Nuuu, nu gatesc eu, nu.ti face sperante :)). Si miroase a portocaliu.

Stiu ca urasti paianjenii, insa nu ma pot abtine sa.ti arat ce vad eu cand ma uit pe geam.

Luni. Azi creste iarba.

Ani buni mi.am spus ca detest zilele de luni, care veneau prea repede, dupa doua zile de facut aproape nimic. Lucrurile s.au schimbat intr.o toamna, cand am inceput sa lucrez in presa scrisa. In toamna aia, viata in care existau week.end.uri tihnite a disparut. I.a luat locul o alta diminensiune, in care ziua parea sa aiba 40 de ore, timp in care niciodata, dar niciodata, nu se produceau doua evenimente la fel.

Anyway, am detestat zilele de luni. Paranteza: stii ca era o melodie cu versuri de genul "Luni, ce zi de cacat cacao, ce caut eu in viata mea/de ce.am venit, sa.mi tulbur linistea" ori asa ceva). Acum imi displac zilele de joi, cand nu e nici inceput, nici mijloc, nici sfarsit de saptamana.

Mda, e luni, nici iarba nu creste!? M.am trezit zambind, pentru ca te.am visat. In ciuda faptului ca era ora 6.00, deci ora inumana de trezit, am preferat sa.mi continuu visul cu ochii deschisi. Si am decis, asa, ca.ntr.o dimineata de luni, sa fie bine azi. Si maine. Si tot asa, pentru mult timp. Pentru ca asa vreau eu. Si.o sa fie, pentru ca planetele se aliniaza cand trebuie.

Si mai vreau sa.mi las visurile sa creasca frumos, fara sa le mai rascolesc eu de o mie de ori pe zi. Si.o sa fie bine, stii?

P.S. Mi.e dor!

Am crescut. Si acum ce fac cu mine?!

Postarea asta este pentru ca am zambit toata ziua, cu gandul la tine. Pentru ca in timp ce te intrebam, in gand, daca ti.e bine, la radio a inceput piesa ta. Si pentru ca mi.e crunt de dor de tine.

Pentru ca daca as avea dreptul la o singura dorinta, as inchide ochii si.as vrea cu toata fiinta mea ca vraja sa ma aduca in bratele tale.

Pentru ca simt ca am crescut, iar tu ai fost mereu in preajma. Cand au trecut sase ani?!

Postarea asta.i pentru toate noptile castigate sau pierdute in lupta cu mine.

Si pentru ca mi.e imposibil sa inteleg cum te raportezi tu la adevarurile crunte. Si pentru ca nu mai indraznesc sa cred ca vei intelege vreodata.

Pentru filme si etichete si dor de duca.

Si nu.nteleg de ce ma doare toamna asta, la fel cum nu reusesc sa deslusesc iarna ce va fi sa vina si iarasi alte anotimpuri peste sufletul meu. Departarea asta absurda imi provoaca greata.

Postarea asta...daca nu as scrie, ma tem ca as renunta la tot si as fugi de mine. Si inca n.am curaj sa.mi spun nici macar mie. Pentru ca daca as vrea sa plec, ar trebui sa ma iau cu mine.

Mi.e tare drag si dor de tine, nepamanteanul meu. Si.aproape am uitat cum e sa respir langa gene obosite si mi.e groaza de fricile mele.

Pagina asta virtuala este pentru ca am crescut. Si nu stiu cum sa ma port cu mine.

Dragoste pamanteana?

Asa e dragostea pamanteana? Sa adormi si sa deschizi genele cu omul iubit in gand si.n suflet? Sa visezi cu ochii deschisi la ziua in care vei fi din brate calde, care te apara de orice rau?

Sa simti ca ti.e bine langa el si sa.ti doresti sa.l faci fericit? Sa.ti vina sa urli de dorul omului tau drag? Sa te visezi langa acelasi suflet si peste multi ani?

Cand simti ca poti fi tu cu adevarat cand esti cu el? Sa ai certitudinea ca te asculta cand ai in suflet si soare si ploi si mare si furtuna si  roua si rasarit? Sa stii ca el este acel El? Si sa te certi pe tine pentru fiecare secunda de indoiala?


Sa.ti inchizi si sa.i alergi pe tample, pe gene si sa alunci pe alunita de pe cot si sa.i saruti coapsa? Sa.i adori zambetul si ochii mai albastrii ca marea? Sa simti ca te sufoci de fericire cand esti cu el?

Asa e dragostea asta pe pamant, cand vrei sa dureze toata viata si sa te trezesti langa omul tau in fiecare dimineata? Si vrei sa fie tatal copiilor tai si sa ramana minunea ta o viata intreaga? Cand iti faci planuri si visezi si te surprinzi zambind cand el iti alearga prin ganduri?

Pe planeta ta cum e dragostea?

Dor crunt

As vrea sa scriu. Sa.ti spun. Sa urlu. Sa fiu. Sa nu mai simt. Ba da, sa simt.

Sa.nghesui in cateva biete cuvinte dorul asta crunt de tine.

Coala asta virtuala ar suporta povara gandurilor mele. NU pot. nu vreau. nu stiu.

De ce doare dorul?!

Azi vreau...

Azi vreau sa.mi pierd ideile in iarba. Si vreau sa uit de gandurile care.astupa soarele. Azi o sa uit ca stiu sa plang, iar lacrimile au gust maron.

Azi vreau sa.nchid ochii si sa privesc cerul care se.ncapataneaza, de doua luni si doua zile, sa fie tot mai aproape. Sa.mi pierd noaptea ascultand aceeasi melodie si sa.ti scriu.

Vreau sa uit ca ne despart mii de kilometri. Si tot azi am sa uit ca stiu ce e dorul de mine, de tine. Am sa.mi ratacesc dorul de tine intre paginile cartii in care mai adaug cate o fila, cand ma sufoca amintirile.

Am sa.mi pierd ranile nevindecate inca si am sa pun in locul lor flori de soc si iasomie. Am sa las doar cicatricea minuscula de pe buza, pe care.am capatat.o muscand mereu din gandul c.as putea sa te pierd candva.

Azi am sa las fereastra larg deschisa, poate pleaca si visurile care.mi umplu noptile fara vise. Promit sa ma invelesc cu dragostea ta, sa ma apar de indoieli!

Azi, am sa.mi uit, ca din intamplare, temerile pe banca din gara. Poate.am sa pastrez doar imaginea sinelor de tren, acelasi tren care.mi trece zilnic, prin ganduri.

Miroase.a verde, o zi perfecta sa.mi las si ultima lacrima in iarba plina de idei.

Azi am sa renunt la haine si ma voi acoperi doar cu un zambet. Iar ca sa ma apar de ziua de maine, imi picur in suflet cateva picaturi din albastrul ochilor tai.

Visez la ziua in care...

Visez la ziua in care voi pasi pentru intaia data pragul casei pe care o voi numi, cu emotie si dragoste, cuibul nostru. Si la momentul in care voi aseza doua perne pe patul care va deveni martorul noptilor si al diminetilor noastre flamande de dragoste.

Visez la clipa in care voi gati pentru prima oara pentru sotul meu si ma voi inabusi nu de mirosul mancarii, ci de dragoste pentru barbatul meu. Si voi lacrima in bucatarie nu de la inelele de ceapa, ci pentru ca nu voi sti cum sa pasesc mai incet spre iubitul meu, soptindu.i visurile mele.

In noptile de nesomn, visez cu ochii larg inchisi la fereastra imensa din tavan, deschisa doar pentru ca cerul sa.si picure magia peste noi. Si la draperia care ne va ascunde de lume. Si la camera pruncului, cu vedere spre cerul nostru.

Imi doresc flori prospete si visuri abia plamadite, miros de vanilie si mere coapte, o biblioteca imensa si certuri marunte. Cartile mele si filmele lui, dragostea noastra care va umple perfect caminul. O masuta din lemn, facuta pe masura noastra de fericire si o baie verde.

Inchid ochii si.mi zaresc visurile adolescentei, si reportajele stranse cu zambetul pe buze si sufletul strans, si greselile cu miros de cerneala de tipar, zecile de jurnale si promisiunile, si bijuteriile. Le.am strans pe toate in cutiuta cu minuni, de unde privesc uneori, pe furis, amintirile.

Visez la podeaua tocita de pasii nostri, in drum camera in care am asezat cu infinita dragoste pruncul nostru. Si la primul brad impodobit un pic stangaci, la prima ninsoare si la primul apus vazut de la inaltimea geamului patrat, aburit de rasuflarea noastra.

Visez la o viata in doi, trei si apoi patru, departe de furtuni si aproape de ploi calde, cu zeci de curcubee in culorile sufletului. Si visez copii cu genunchi juliti de viata - jocul pe care incep sa.l desluseasca supravegheati de bunici cu tampele ninse.

Si mai visez la sufletul pruncului plamadit in pantecul altei femei, cu un alt barbat, dar crescut si salvat cu dragostea noastra.

Inchid ochii si astept Barbatul care ma va lua de mana, sa ma poarte peste pragul cuibului. Acel Barbat care sa nu ma certe ca visez prea mult, care sa nu se sperie de viata si de timpul in care va avea chiar el tamplele ninse. El, care va fi avut candva curaj sa inchida ochii si sa ma lase sa.l port in lumea noastra, cu toate facute pe masura fericirii noastre.

Te vreau asa...

Te vreau mut ca sa.ti spun cat de dor imi este de tine.

Te vreau somnoros sa.ti sarut genele obosite, sa.ti sarut tamplele si sa alung si ultima urma a noptii (a cata oare?!) in care nu am adormit in bratele tale.

Te vreau puternic, sa ma aperi de mine. Cu restul lumii ma descurc eu. Te vreau puternic, pentru ca am nevoie de tine, in noptile pierdute...sau castigate in lupta cu mine.

Te vreau vulnerabil. Pentru ca esti om si.ti ador micile slabiciuni, pe care doar tu stii sa le ascunzi in spatele ochilor mai albastri ca marea.

Te vreau gol, pentru ca ador sa te privesc pe furis, pentru ca.ti ador bratele puternice si coapsele pe care ti le ascunzi in intuneric. Pentru ca.mi plac picioarele pe care le acoperi cu pantaloni croiti fara cusur. Si.ti ador pieptul pe care ma odihnesc, dupa luptele grele cu mine. Te vreau gol, mirosind a verde si scortiosara. Lasa camasile calcate fara cusur si cureaua aia incredibila. Ia.ma de mana, pana nu apune iar soarele peste alta zi care.mi pare nefiresc de lunga fara tine.

Te vreau rabdator. Cum doar tu sti sa fii, in fiecare zi. Te vreau rabdator, cum eu n.am invatat vreodata sa fiu.

Inchide ochii si ia.ma de mana, trage fermoarul de la cort si usa care da spre lume. vreau sa fim doar noi pe Pamantul asta. Nu vreau libertati si timp pentru mine. Fierbe zatul ala uitat in ibric, azi mi.e foame doar de tine.

Zambeste.mi si spune.mi ca nu conteza departarea asta absurda, pentru amandoi e dimineata in alta viata. Doar marea pe care o privim e alta. ce.mi pasa ce denumire i.au dat oamenii?

Promite.mi ca nu ma vei uita!

Mi.e groaza s.o rostesc, insa coala virtuala suporta povara acestui gand. Uneori, te vreau in bratele altei femei, care sa te faca mai fericit decat mi.as imagina eu vreodata ca as putea sa te fac. Care sa nu te raneasca niciodata, care sa stie deja ce inseamna rabdarea. O femeie care sa fie langa tine oricand.

Hai sa ne jucam cu umbrele noastre, la apus, pe plaja. Pun pariu ca esti mai rapid ca mine. Si daca tot suntem aici mi.aduci un val, te rog? Mi.atat de sete de un apus in nuante nefiresti!

Promit!

„Amandoi am invatat sa ne iubim frumos
am crezut in viata si-n ce ne-a dat
si-am pastrat lumina de-nceput ce ne-a legat
ma cunosti, tu m-ai ales voi fi mereu a ta
chiar de lumea nu ne va ierta
iti promit ca-ntotdeauna te voi ajuta.

Promit ca nu te voi uita
si daca n-ai sa fi cu mine
vei exista in viata mea
si-am sa ma rog sa-ti fie bine

Peste ani ne vom regasi
mereu indragostiti
ne vom regasi si ne vom iubi
si-amandoi vom intelege viata cum e ea“.

Promit ca nu te voi uita si daca n.ai sa fi cu mine, vei exista in viata mea si.am sa ma rog sa.ti fie bine.

Cum sa spun in cuvinte ca dorul asta aproape ma doare fizic, cum sa.ti marturisesc ce simt si ca miile de kilometri care ne despart dispar intr.o secunda, daca.ti aud vocea? In cate feluri sa zambesc cand te vad?

Ce.as putea sa.ti soptesc, ce formula magica sa rostesc pentru a te face fericit o viata intreaga? Cum sa.ti alung temerile si nelinistile de pe tample si cate rugi sa mai spun pentru a cere, inca o data, providentei, sa ma lumineze si sa.mi dea putere sa lupt pentru dragostea noastra?

Din cate rasarituri sa incropesc un gand bun? de cate valuri si de cate mari am nevoie sa.mi alung demonii?

Cum sa.mi alung propriile temeri si cum sa fac sa dispara pentru totdeuna groaza care.mi paralizeaza gandurile cand ma gandesc ca intr.o zi, ma vei uita? Cum sa.ti spun ca vreau sa ma trezesc langa tine in toate diminetile sufletului meu? Si ca in noptile flamande de dragoste ma visez in bratele tale?

Tie...cuvintele mele

Ii scriu iubitului meu iubit. Barbatului pe care il iubesc. Omului alaturi de care am plans si am ras cu lacrimi - doar gustul broboanelor de apa era diferit. Fiintei pe care o simt cel mai aproape de sufletul meu. Ii scriu omului care a stiu sa ierte si sa iubeasca din nou femeia care, candva demult, i.a zdrobit inima. Lui, care va fi tatal copiilor mei, caci nu stiu un alt barbat care s.o iubeasca pe viitoare mamica mai mult.

Si.i scriu barbatului care e atat de puternic, incat poate sa.si arate si vulnerabilitatile. Iubitului meu, de care ma despart mii de kilometri, insa pe care il simt uneori atat de.apoape, la o singura bataie de gene si de inima distanta.

Insir litere pe coli virtuale cand am sufletul preaplin de dor. si atunci cand incerc cu disperare sa umplu golul din mine. Insir cuvintele pe coli virtuale cand simt ca nu mai pot sa zambesc departe de tine. Scriu pentru ca am doar cuvintele. Literele astea, unite intr.o mare dragoste, sunt tot ce.ti pot darui acum.

Mi.as fi dorit sa fiu langa tine, sa.ti soptesc „La multi ani, dragostea mea!". Sa te strang in brate, sa fac dragoste cu tine la miezul noptii. Sa opresc, pentru o clipa, timpul in loc. Si doar iubirea noastra sa umple Universul.

Iti scriu...

Ca si cand as fi acolo...

Lasa.ma sa mi se faca dor de tine, pentru a ma.ntoarce mai indragostita de tine la sfarsitul zilei.

Lasa.ma sa mai lenevesc in pat cateva minute, doar asa ma mai pot imbata cu parfumul trupurilor noastre care s.au iubit azi.noapte. Si nu te grabi spre baie, vreau sa.ti urmaresc fiecare pas lenes.

Sterge.mi umarul strang de urma gandului ca nu stiu ce sa fac cu.atata fericire. Si nu spune nimic, doar priveste.ma, stiu sa.ti citesc in marea din ochi dragostea.

Saruta.mi genele si nu.mi da voie sa deschid ochii, inca nu.s pregatita sa salut Soarele. Saruta.mi buzele si fa.ma muta in dimineata asta, as putea intina linistea din sufletul nostru.

Da, oricand! Placeri (ne)vinovate

As asculta.o oricand pe Alexandrina si as citi pe nerasuflate cartile scrise, cu dragoste, de Alice. As devora vechiul jurnal al Florianei si as reciti la infinit dorul Victoriei Casian.

Mi.as lasa pielea mangaiata de stropi mari de ploaie calda si as sta vieti intregi La Stuf, hipnotizata de mare si oamenii si aceleasi melodii. Si as ingheta lumea dupa apusul din Vama si mi.as inghesui visurile si dragostea intr.un cort, din care sa salut Soarele in diminetile sufletului.

As putea oricand sa ma abandonez pe dealul de la Topalu, in iarba care se intrecea, spre cer, cu florile din alta lumea. Si.as putea sa traiesc iar si iar dimineata de inceput de mai, cand printre genele obosite am zarit muntii.

Cred ca as retrai iar si iar si iar sarutul binecuvantat de ploaie, iar pe el l.as privi mereu cum alearga in picioarele goale. Si.as zambi mereu, caci el imi zambeste dintre nori.

Imbracata tot in uniforma pepita, mi.as legana fratele pe picioare, cu abecedarul in maini. Si as redescoperi oricand apusurile de la patratel si as retrimite scrisori celei care inca nu uitase sa spere. Si m.as imbata mereu pentru prima oara langa focul de tabara, cu tuica de munte.

Si as asculta oricand ploaia teribila, din mansarda unei vile care habar nu am daca era in brasov ori in alt oras de munte.

Oricand as plange de fericire si i.as scrie barbatului vietii mele. As reciti cu nesat articolul lui chilian, despre felurile in care ii poti spune buna dimineata omului iubit, adorat, zidit.

Imi spun mereu ca.i mai bine sa.i ierti pe altii la timp. E crunt sa nu te ierti pe tine o viata intreaga. Si.mi mai spun ca voi mai ajunge candva la mormantul ei. Si ca el ma va vedea cu siguranta, imbracata in rochia de mireasa.

Incerc mereu sa ma conving ca nu ma ingrozeste singuratatea, ci singuratatea in doi.

Multumesc!

Iti multumesc pentru ca existi in viata mea si imi aduci zambetul pe buze in fiecare zi.

Iti multumesc pentru ca ai reusit sa aduci un pic din magia nepamanteana in sufletul meu si dragostea in inima mea.

Pentru ca ai fost si esti aproape de mine, indiferent cate mii de kilometri (ani-lumina) ne despart fizic.

Si pentru ca m.ai facut sa descopar fascinatia filmelor. Pentru mine, esti cel mai bun regizor al vietii in doi.

Iti multumesc pentru ca tu stii, ca nimeni altul, sa ma faci sa rad si sa plang de fericire.

Pentru ca in bratele tale ma simt in siguranta. Iar sarutul tau pe frunte imi alunga orice urma de oboseala si teama.

Pentru ca ma surprinzi placut de fiecare data.

Iti multumesc pentru ca ma inveti sa am rabdare.

Dincolo de orice Vama

Ascult "Dincolo de orice vama" cu ochii inchisi si ma imaginez pe malul marii, in bratele tale. Suntem singuri, miile de oameni din jurul nostru au disparut cu o clipire de gene.

Ma pierd in marea din ochii tari, singura mare adevarata pentru mine. Valurile care.mi canta la picioare sunt din alta lume. Din alta lume sunt si oamenii astia zgomotosi.

Sunt trista in seara asta. Si plang. Nu ma certa! Lasa.ma sa simt! Sunt trista pentru ca sunt departe de tine. Si pentru ca nu.ti pot striga ca te iubesc. Si nici nu ma pot cuibari in bratele tale, sa ma ascunzi de lume. Nu stiu daca fac bine spunandu.ti toate astea. Vreau doar sa intelegi ce simt.

Mi.e dor sa stau cu capul pe pieptul tau si sa ma imbat cu mirosul tau. Mi.e dor sa.ti aud inima batand, sa.mi strivesc buzele de ale tale. Mi.e dor sa fac dragoste cu tine, cu tine, cu tine.

Sper. Stiu ca vom trece peste perioada asta, ca departarea asta e incercarea care ne va apropia, care ne va intari dragostea. Iar de nu va fi asa, poate ca Doamne.Doamne isi va aseza in cale o alta femeie, care sa te faca mai fericit.

Pot umple distanta fizica dintre noi doar cu dragostea mea. Cu cateva cuvinte, prea putine sa exprim cat de fericita ma faci cand ma alinti si cand iti aud vocea. Litere insiruite pe.o coala virtuala...

Mi.e dor de tine, minunea mea!