Luni. Azi creste iarba.

Ani buni mi.am spus ca detest zilele de luni, care veneau prea repede, dupa doua zile de facut aproape nimic. Lucrurile s.au schimbat intr.o toamna, cand am inceput sa lucrez in presa scrisa. In toamna aia, viata in care existau week.end.uri tihnite a disparut. I.a luat locul o alta diminensiune, in care ziua parea sa aiba 40 de ore, timp in care niciodata, dar niciodata, nu se produceau doua evenimente la fel.

Anyway, am detestat zilele de luni. Paranteza: stii ca era o melodie cu versuri de genul "Luni, ce zi de cacat cacao, ce caut eu in viata mea/de ce.am venit, sa.mi tulbur linistea" ori asa ceva). Acum imi displac zilele de joi, cand nu e nici inceput, nici mijloc, nici sfarsit de saptamana.

Mda, e luni, nici iarba nu creste!? M.am trezit zambind, pentru ca te.am visat. In ciuda faptului ca era ora 6.00, deci ora inumana de trezit, am preferat sa.mi continuu visul cu ochii deschisi. Si am decis, asa, ca.ntr.o dimineata de luni, sa fie bine azi. Si maine. Si tot asa, pentru mult timp. Pentru ca asa vreau eu. Si.o sa fie, pentru ca planetele se aliniaza cand trebuie.

Si mai vreau sa.mi las visurile sa creasca frumos, fara sa le mai rascolesc eu de o mie de ori pe zi. Si.o sa fie bine, stii?

P.S. Mi.e dor!

Am crescut. Si acum ce fac cu mine?!

Postarea asta este pentru ca am zambit toata ziua, cu gandul la tine. Pentru ca in timp ce te intrebam, in gand, daca ti.e bine, la radio a inceput piesa ta. Si pentru ca mi.e crunt de dor de tine.

Pentru ca daca as avea dreptul la o singura dorinta, as inchide ochii si.as vrea cu toata fiinta mea ca vraja sa ma aduca in bratele tale.

Pentru ca simt ca am crescut, iar tu ai fost mereu in preajma. Cand au trecut sase ani?!

Postarea asta.i pentru toate noptile castigate sau pierdute in lupta cu mine.

Si pentru ca mi.e imposibil sa inteleg cum te raportezi tu la adevarurile crunte. Si pentru ca nu mai indraznesc sa cred ca vei intelege vreodata.

Pentru filme si etichete si dor de duca.

Si nu.nteleg de ce ma doare toamna asta, la fel cum nu reusesc sa deslusesc iarna ce va fi sa vina si iarasi alte anotimpuri peste sufletul meu. Departarea asta absurda imi provoaca greata.

Postarea asta...daca nu as scrie, ma tem ca as renunta la tot si as fugi de mine. Si inca n.am curaj sa.mi spun nici macar mie. Pentru ca daca as vrea sa plec, ar trebui sa ma iau cu mine.

Mi.e tare drag si dor de tine, nepamanteanul meu. Si.aproape am uitat cum e sa respir langa gene obosite si mi.e groaza de fricile mele.

Pagina asta virtuala este pentru ca am crescut. Si nu stiu cum sa ma port cu mine.

Dragoste pamanteana?

Asa e dragostea pamanteana? Sa adormi si sa deschizi genele cu omul iubit in gand si.n suflet? Sa visezi cu ochii deschisi la ziua in care vei fi din brate calde, care te apara de orice rau?

Sa simti ca ti.e bine langa el si sa.ti doresti sa.l faci fericit? Sa.ti vina sa urli de dorul omului tau drag? Sa te visezi langa acelasi suflet si peste multi ani?

Cand simti ca poti fi tu cu adevarat cand esti cu el? Sa ai certitudinea ca te asculta cand ai in suflet si soare si ploi si mare si furtuna si  roua si rasarit? Sa stii ca el este acel El? Si sa te certi pe tine pentru fiecare secunda de indoiala?


Sa.ti inchizi si sa.i alergi pe tample, pe gene si sa alunci pe alunita de pe cot si sa.i saruti coapsa? Sa.i adori zambetul si ochii mai albastrii ca marea? Sa simti ca te sufoci de fericire cand esti cu el?

Asa e dragostea asta pe pamant, cand vrei sa dureze toata viata si sa te trezesti langa omul tau in fiecare dimineata? Si vrei sa fie tatal copiilor tai si sa ramana minunea ta o viata intreaga? Cand iti faci planuri si visezi si te surprinzi zambind cand el iti alearga prin ganduri?

Pe planeta ta cum e dragostea?

Dor crunt

As vrea sa scriu. Sa.ti spun. Sa urlu. Sa fiu. Sa nu mai simt. Ba da, sa simt.

Sa.nghesui in cateva biete cuvinte dorul asta crunt de tine.

Coala asta virtuala ar suporta povara gandurilor mele. NU pot. nu vreau. nu stiu.

De ce doare dorul?!

Azi vreau...

Azi vreau sa.mi pierd ideile in iarba. Si vreau sa uit de gandurile care.astupa soarele. Azi o sa uit ca stiu sa plang, iar lacrimile au gust maron.

Azi vreau sa.nchid ochii si sa privesc cerul care se.ncapataneaza, de doua luni si doua zile, sa fie tot mai aproape. Sa.mi pierd noaptea ascultand aceeasi melodie si sa.ti scriu.

Vreau sa uit ca ne despart mii de kilometri. Si tot azi am sa uit ca stiu ce e dorul de mine, de tine. Am sa.mi ratacesc dorul de tine intre paginile cartii in care mai adaug cate o fila, cand ma sufoca amintirile.

Am sa.mi pierd ranile nevindecate inca si am sa pun in locul lor flori de soc si iasomie. Am sa las doar cicatricea minuscula de pe buza, pe care.am capatat.o muscand mereu din gandul c.as putea sa te pierd candva.

Azi am sa las fereastra larg deschisa, poate pleaca si visurile care.mi umplu noptile fara vise. Promit sa ma invelesc cu dragostea ta, sa ma apar de indoieli!

Azi, am sa.mi uit, ca din intamplare, temerile pe banca din gara. Poate.am sa pastrez doar imaginea sinelor de tren, acelasi tren care.mi trece zilnic, prin ganduri.

Miroase.a verde, o zi perfecta sa.mi las si ultima lacrima in iarba plina de idei.

Azi am sa renunt la haine si ma voi acoperi doar cu un zambet. Iar ca sa ma apar de ziua de maine, imi picur in suflet cateva picaturi din albastrul ochilor tai.

Visez la ziua in care...

Visez la ziua in care voi pasi pentru intaia data pragul casei pe care o voi numi, cu emotie si dragoste, cuibul nostru. Si la momentul in care voi aseza doua perne pe patul care va deveni martorul noptilor si al diminetilor noastre flamande de dragoste.

Visez la clipa in care voi gati pentru prima oara pentru sotul meu si ma voi inabusi nu de mirosul mancarii, ci de dragoste pentru barbatul meu. Si voi lacrima in bucatarie nu de la inelele de ceapa, ci pentru ca nu voi sti cum sa pasesc mai incet spre iubitul meu, soptindu.i visurile mele.

In noptile de nesomn, visez cu ochii larg inchisi la fereastra imensa din tavan, deschisa doar pentru ca cerul sa.si picure magia peste noi. Si la draperia care ne va ascunde de lume. Si la camera pruncului, cu vedere spre cerul nostru.

Imi doresc flori prospete si visuri abia plamadite, miros de vanilie si mere coapte, o biblioteca imensa si certuri marunte. Cartile mele si filmele lui, dragostea noastra care va umple perfect caminul. O masuta din lemn, facuta pe masura noastra de fericire si o baie verde.

Inchid ochii si.mi zaresc visurile adolescentei, si reportajele stranse cu zambetul pe buze si sufletul strans, si greselile cu miros de cerneala de tipar, zecile de jurnale si promisiunile, si bijuteriile. Le.am strans pe toate in cutiuta cu minuni, de unde privesc uneori, pe furis, amintirile.

Visez la podeaua tocita de pasii nostri, in drum camera in care am asezat cu infinita dragoste pruncul nostru. Si la primul brad impodobit un pic stangaci, la prima ninsoare si la primul apus vazut de la inaltimea geamului patrat, aburit de rasuflarea noastra.

Visez la o viata in doi, trei si apoi patru, departe de furtuni si aproape de ploi calde, cu zeci de curcubee in culorile sufletului. Si visez copii cu genunchi juliti de viata - jocul pe care incep sa.l desluseasca supravegheati de bunici cu tampele ninse.

Si mai visez la sufletul pruncului plamadit in pantecul altei femei, cu un alt barbat, dar crescut si salvat cu dragostea noastra.

Inchid ochii si astept Barbatul care ma va lua de mana, sa ma poarte peste pragul cuibului. Acel Barbat care sa nu ma certe ca visez prea mult, care sa nu se sperie de viata si de timpul in care va avea chiar el tamplele ninse. El, care va fi avut candva curaj sa inchida ochii si sa ma lase sa.l port in lumea noastra, cu toate facute pe masura fericirii noastre.

Te vreau asa...

Te vreau mut ca sa.ti spun cat de dor imi este de tine.

Te vreau somnoros sa.ti sarut genele obosite, sa.ti sarut tamplele si sa alung si ultima urma a noptii (a cata oare?!) in care nu am adormit in bratele tale.

Te vreau puternic, sa ma aperi de mine. Cu restul lumii ma descurc eu. Te vreau puternic, pentru ca am nevoie de tine, in noptile pierdute...sau castigate in lupta cu mine.

Te vreau vulnerabil. Pentru ca esti om si.ti ador micile slabiciuni, pe care doar tu stii sa le ascunzi in spatele ochilor mai albastri ca marea.

Te vreau gol, pentru ca ador sa te privesc pe furis, pentru ca.ti ador bratele puternice si coapsele pe care ti le ascunzi in intuneric. Pentru ca.mi plac picioarele pe care le acoperi cu pantaloni croiti fara cusur. Si.ti ador pieptul pe care ma odihnesc, dupa luptele grele cu mine. Te vreau gol, mirosind a verde si scortiosara. Lasa camasile calcate fara cusur si cureaua aia incredibila. Ia.ma de mana, pana nu apune iar soarele peste alta zi care.mi pare nefiresc de lunga fara tine.

Te vreau rabdator. Cum doar tu sti sa fii, in fiecare zi. Te vreau rabdator, cum eu n.am invatat vreodata sa fiu.

Inchide ochii si ia.ma de mana, trage fermoarul de la cort si usa care da spre lume. vreau sa fim doar noi pe Pamantul asta. Nu vreau libertati si timp pentru mine. Fierbe zatul ala uitat in ibric, azi mi.e foame doar de tine.

Zambeste.mi si spune.mi ca nu conteza departarea asta absurda, pentru amandoi e dimineata in alta viata. Doar marea pe care o privim e alta. ce.mi pasa ce denumire i.au dat oamenii?

Promite.mi ca nu ma vei uita!

Mi.e groaza s.o rostesc, insa coala virtuala suporta povara acestui gand. Uneori, te vreau in bratele altei femei, care sa te faca mai fericit decat mi.as imagina eu vreodata ca as putea sa te fac. Care sa nu te raneasca niciodata, care sa stie deja ce inseamna rabdarea. O femeie care sa fie langa tine oricand.

Hai sa ne jucam cu umbrele noastre, la apus, pe plaja. Pun pariu ca esti mai rapid ca mine. Si daca tot suntem aici mi.aduci un val, te rog? Mi.atat de sete de un apus in nuante nefiresti!

Promit!

„Amandoi am invatat sa ne iubim frumos
am crezut in viata si-n ce ne-a dat
si-am pastrat lumina de-nceput ce ne-a legat
ma cunosti, tu m-ai ales voi fi mereu a ta
chiar de lumea nu ne va ierta
iti promit ca-ntotdeauna te voi ajuta.

Promit ca nu te voi uita
si daca n-ai sa fi cu mine
vei exista in viata mea
si-am sa ma rog sa-ti fie bine

Peste ani ne vom regasi
mereu indragostiti
ne vom regasi si ne vom iubi
si-amandoi vom intelege viata cum e ea“.

Promit ca nu te voi uita si daca n.ai sa fi cu mine, vei exista in viata mea si.am sa ma rog sa.ti fie bine.

Cum sa spun in cuvinte ca dorul asta aproape ma doare fizic, cum sa.ti marturisesc ce simt si ca miile de kilometri care ne despart dispar intr.o secunda, daca.ti aud vocea? In cate feluri sa zambesc cand te vad?

Ce.as putea sa.ti soptesc, ce formula magica sa rostesc pentru a te face fericit o viata intreaga? Cum sa.ti alung temerile si nelinistile de pe tample si cate rugi sa mai spun pentru a cere, inca o data, providentei, sa ma lumineze si sa.mi dea putere sa lupt pentru dragostea noastra?

Din cate rasarituri sa incropesc un gand bun? de cate valuri si de cate mari am nevoie sa.mi alung demonii?

Cum sa.mi alung propriile temeri si cum sa fac sa dispara pentru totdeuna groaza care.mi paralizeaza gandurile cand ma gandesc ca intr.o zi, ma vei uita? Cum sa.ti spun ca vreau sa ma trezesc langa tine in toate diminetile sufletului meu? Si ca in noptile flamande de dragoste ma visez in bratele tale?

Tie...cuvintele mele

Ii scriu iubitului meu iubit. Barbatului pe care il iubesc. Omului alaturi de care am plans si am ras cu lacrimi - doar gustul broboanelor de apa era diferit. Fiintei pe care o simt cel mai aproape de sufletul meu. Ii scriu omului care a stiu sa ierte si sa iubeasca din nou femeia care, candva demult, i.a zdrobit inima. Lui, care va fi tatal copiilor mei, caci nu stiu un alt barbat care s.o iubeasca pe viitoare mamica mai mult.

Si.i scriu barbatului care e atat de puternic, incat poate sa.si arate si vulnerabilitatile. Iubitului meu, de care ma despart mii de kilometri, insa pe care il simt uneori atat de.apoape, la o singura bataie de gene si de inima distanta.

Insir litere pe coli virtuale cand am sufletul preaplin de dor. si atunci cand incerc cu disperare sa umplu golul din mine. Insir cuvintele pe coli virtuale cand simt ca nu mai pot sa zambesc departe de tine. Scriu pentru ca am doar cuvintele. Literele astea, unite intr.o mare dragoste, sunt tot ce.ti pot darui acum.

Mi.as fi dorit sa fiu langa tine, sa.ti soptesc „La multi ani, dragostea mea!". Sa te strang in brate, sa fac dragoste cu tine la miezul noptii. Sa opresc, pentru o clipa, timpul in loc. Si doar iubirea noastra sa umple Universul.

Iti scriu...

Ca si cand as fi acolo...

Lasa.ma sa mi se faca dor de tine, pentru a ma.ntoarce mai indragostita de tine la sfarsitul zilei.

Lasa.ma sa mai lenevesc in pat cateva minute, doar asa ma mai pot imbata cu parfumul trupurilor noastre care s.au iubit azi.noapte. Si nu te grabi spre baie, vreau sa.ti urmaresc fiecare pas lenes.

Sterge.mi umarul strang de urma gandului ca nu stiu ce sa fac cu.atata fericire. Si nu spune nimic, doar priveste.ma, stiu sa.ti citesc in marea din ochi dragostea.

Saruta.mi genele si nu.mi da voie sa deschid ochii, inca nu.s pregatita sa salut Soarele. Saruta.mi buzele si fa.ma muta in dimineata asta, as putea intina linistea din sufletul nostru.

Da, oricand! Placeri (ne)vinovate

As asculta.o oricand pe Alexandrina si as citi pe nerasuflate cartile scrise, cu dragoste, de Alice. As devora vechiul jurnal al Florianei si as reciti la infinit dorul Victoriei Casian.

Mi.as lasa pielea mangaiata de stropi mari de ploaie calda si as sta vieti intregi La Stuf, hipnotizata de mare si oamenii si aceleasi melodii. Si as ingheta lumea dupa apusul din Vama si mi.as inghesui visurile si dragostea intr.un cort, din care sa salut Soarele in diminetile sufletului.

As putea oricand sa ma abandonez pe dealul de la Topalu, in iarba care se intrecea, spre cer, cu florile din alta lumea. Si.as putea sa traiesc iar si iar dimineata de inceput de mai, cand printre genele obosite am zarit muntii.

Cred ca as retrai iar si iar si iar sarutul binecuvantat de ploaie, iar pe el l.as privi mereu cum alearga in picioarele goale. Si.as zambi mereu, caci el imi zambeste dintre nori.

Imbracata tot in uniforma pepita, mi.as legana fratele pe picioare, cu abecedarul in maini. Si as redescoperi oricand apusurile de la patratel si as retrimite scrisori celei care inca nu uitase sa spere. Si m.as imbata mereu pentru prima oara langa focul de tabara, cu tuica de munte.

Si as asculta oricand ploaia teribila, din mansarda unei vile care habar nu am daca era in brasov ori in alt oras de munte.

Oricand as plange de fericire si i.as scrie barbatului vietii mele. As reciti cu nesat articolul lui chilian, despre felurile in care ii poti spune buna dimineata omului iubit, adorat, zidit.

Imi spun mereu ca.i mai bine sa.i ierti pe altii la timp. E crunt sa nu te ierti pe tine o viata intreaga. Si.mi mai spun ca voi mai ajunge candva la mormantul ei. Si ca el ma va vedea cu siguranta, imbracata in rochia de mireasa.

Incerc mereu sa ma conving ca nu ma ingrozeste singuratatea, ci singuratatea in doi.

Multumesc!

Iti multumesc pentru ca existi in viata mea si imi aduci zambetul pe buze in fiecare zi.

Iti multumesc pentru ca ai reusit sa aduci un pic din magia nepamanteana in sufletul meu si dragostea in inima mea.

Pentru ca ai fost si esti aproape de mine, indiferent cate mii de kilometri (ani-lumina) ne despart fizic.

Si pentru ca m.ai facut sa descopar fascinatia filmelor. Pentru mine, esti cel mai bun regizor al vietii in doi.

Iti multumesc pentru ca tu stii, ca nimeni altul, sa ma faci sa rad si sa plang de fericire.

Pentru ca in bratele tale ma simt in siguranta. Iar sarutul tau pe frunte imi alunga orice urma de oboseala si teama.

Pentru ca ma surprinzi placut de fiecare data.

Iti multumesc pentru ca ma inveti sa am rabdare.

Dincolo de orice Vama

Ascult "Dincolo de orice vama" cu ochii inchisi si ma imaginez pe malul marii, in bratele tale. Suntem singuri, miile de oameni din jurul nostru au disparut cu o clipire de gene.

Ma pierd in marea din ochii tari, singura mare adevarata pentru mine. Valurile care.mi canta la picioare sunt din alta lume. Din alta lume sunt si oamenii astia zgomotosi.

Sunt trista in seara asta. Si plang. Nu ma certa! Lasa.ma sa simt! Sunt trista pentru ca sunt departe de tine. Si pentru ca nu.ti pot striga ca te iubesc. Si nici nu ma pot cuibari in bratele tale, sa ma ascunzi de lume. Nu stiu daca fac bine spunandu.ti toate astea. Vreau doar sa intelegi ce simt.

Mi.e dor sa stau cu capul pe pieptul tau si sa ma imbat cu mirosul tau. Mi.e dor sa.ti aud inima batand, sa.mi strivesc buzele de ale tale. Mi.e dor sa fac dragoste cu tine, cu tine, cu tine.

Sper. Stiu ca vom trece peste perioada asta, ca departarea asta e incercarea care ne va apropia, care ne va intari dragostea. Iar de nu va fi asa, poate ca Doamne.Doamne isi va aseza in cale o alta femeie, care sa te faca mai fericit.

Pot umple distanta fizica dintre noi doar cu dragostea mea. Cu cateva cuvinte, prea putine sa exprim cat de fericita ma faci cand ma alinti si cand iti aud vocea. Litere insiruite pe.o coala virtuala...

Mi.e dor de tine, minunea mea!

Iarta.mi nerabdarea!

Iarta.mi nerabdarea, iubite! Ia.mi povara lacrimilor amare si lasa.mi doar dorul de tine.

Iarta.ma pentru clipele cand vreau sa nu te mai primesc in gandul meu, caci sufletul mi.e deja plin de tine. Si iarta.ma pentru secundele in care cred ca nu.ti mai stiu parfumul pielii. Lasa.mi mie doar gandul ca.ntr.o zi, ma voi cuibari in bratele tale si.mi voi zdrobi urechea stanga de pieptul tau, s.aud o inima nebuna de dor.

Si.ncearca sa.ti stergi dintre tample gandul ca nu stiu sa fiu mereu femeia rabdatoare si puternica pe care ti.o doresti. Uita ca plang de dorul tau si.a pruncilor nostri nenascuti inca. Iarta.ma ca nu am descifrat taina de a fi cea din urma iubita a ta.

Saruta.mi parul si iarta.ma pentru ca am cutezat sa cred ca ma vei intelege vreodata, ca vei fi stiut de ce, uneori, am sufletul intors pe dos. Saruta.mi genele si uita ca le.am lasat candva atinse de neincredere, iar gandurile negre au poposit in ochi si s.au rostogolit pe obraji, in boabe de roua amara.

Saruta.mi buzele arse de dor si sanii grei, coapsa si genunchiul drept. Iarta.ma ca m.am lasat mangaiata de vant si de Soare, cand imi lipseau degetele tale lungi.

Iarta.mi nerabdarea, iubite!

Ceasul din baie

A trecut atat de repede timpul si nu am apucat sa.ti multumesc inca o data. Pentru ca m.ai facut fericita, pentru ca m.ai facut sa plutesc. Pentru fiecare data din alea cateva zile in care am crezut ca ma sufoc de fericire, ca pot face orice in lumea asta, cu tine de mana.

Am fost muta zilele alea. Simteam ca daca as rosti prea multe cuvinte, s.ar rupe vraja care m.a adus in bratele tale. As fi vrut sa.ti spun ca m.am sufocat de fericire cand am zarit ceasul tau pe marginea chiuvetei. Si mi.as dori sa.l vad in fiecare dimineata acolo, ca o dovada a faptului ca nu visez, barbatul vietii mele l.a lasat acolo, aseara, in drum spre patul nostru.

Am simtit ca.ti apartin cu totul, ca sunt o bleaga cand imi trece prin cap ca nu ma iubesti mereu.

Si.as mai fi vrut sa.ti spun ca am apreciat fiecare secunda langa tine. Ca mi.as dori sa.mi ocupi nu doar scaunele cu hainele tale, ci toata viata. Aseaza.ti in tihna filmele si visurile si capul pe pieptul meu. Si hai sa umplem iar cada cu spuma, sa ni se increteasca degetele.

Nu stiu daca voi putea sa exprim vreodata in cuvinte tot ce simt.

As vrea sa te fascinez candva ca Tori sau ca Alexandrina. Sa te fac sa stai ore intregi sa ma privesti, de parca as fi filmul tau preferat. Sa.ti simt degetele peste chipul meu, asa cum mangai suporturile pentru filme. Vreau sa fii regizorul vietii noastre!

La multi ani, minunea mea!

„E greu sa oferi ceva Barbatului caruia ai vrea sa-i daruiesti intreg Universul“

La multi ani, minunea mea! Hai, zâmbeste, toata lumea e a ta! Imi picur putin din suflet intre randurile astea, scrise cu dor si dragoste nepamanteana.

 Iti doresc libertate si curajul de-a-ti lua ce-ti doresti de la lumea asta.

 
Curajul de-a pentru ce-ti aduce zâmbetul pe buze, de-a te lupta cu tine - in lupta cu ceilalti, se câstiga mai usor. Si-ti mai doresc sa adormi linistit in fiecare noapte, in bratele femeii iubite.

Sa-ti cresti copiii intr-un loc curat si sa-i inveti sa fie drepti si rabdatori, cum doar tu sti sa fii.

Sa fii regizorul vietii tale.