Varza

dupa.nenoroirea.de.azi-riza-siatia-varsat-lapte-tastatura,am.rreusit.sa.mi.distrug.o.parte.din.taste.

Felliitari,Mara!....

nush-and-mai-pot-srie-eva-logi

Eu vreau. Si daca vreau, vreau.

Intrucat nu am avut semnal toata ziua, blogul tau ramane momentan singura cale pe care sa.ti spuuuun.

Vreau in Brasov. Si in Bulgaria. Si vreau sa.mi indeplinesc unul dintre vise, adica sa merg aici.

Si mai vreau in Vama si in Bucuresti. Plus Sibiu si Cluj.

Daca inca nu ti.ai pus mainile in cap, te anunt ca nu am renuntat la ideea de a merge in Europa, la anul.

Da, stiu, ma iubesti.

P.S.: Starea mea de optimism-buna-dispozitie-chef-de-glume persista. E chiar bine. Cred ca se datoreaza minunatei care se anunta peste doua saptamani si cinci zile ;)

Cârpe și doruri

Am reusit in sfarsit sa termin de re-re-asezat hainele din sifonier. Si am realizat cu o oarecare tristete ca am mult prea multe carpe...

Da, carpe is pan' la urma, doar bucati de textila felurit colorate si cusute relativ logic.

Nu.mi lipsesc zilele in care nu aveam ce manca, insa mi.e atat de dor de adormitul in bratele tale. Si nu m.as mai reintoarce prea curand la zilele in care strangeam un borcan de marunt pentru un pachet de tigari, insa fericita as mai fuma o tigara pe malul marii.

Sunt bine, nu te panica. Constatarea de astazi ma face sa.mi doresc si mai tare sa.mi tin promisiune fata de mine, sa investesc mai mult in experiente.

Uite, ca sa vezi ca mi.e bine in continuare, iti spun ca desi imensitatea aia de sifonier e plin cu haine, nu am destule posete. Si nici macar sandale/pantofi/papuci nu.s suficienti. Am optat pentru cei mai comozi papucei din lume, la care n.as renunta pentru nicio pereche de sandale cu talpa inalta/balerini-inestetici-dar-comozi-si-care-merg-la-aproape-orice.

Si daca tot is cu gandurile la doruri, iti spun ca mi.e taaare dor de oameni frumosi si pozitivi. Si mi.e dor sa ma daruiesc tie, cu totul. Mi.e dor de mare. Si de Stuf. Sa stau pe bancile alea incomode, mirosind una dintre cele doua/trei cafele pe care le beau pe an. Promite.mi ca mergem in Vama, da?

Mi.e dor de tine, domnule. Stiu, stiu, mai am putina rabdare :P

Ascult asta.

Hipnoza

Doar uita.te la asta. Nu e nicio aluzie, niciun apropos, niente.


Mi.am inceput ziua spunandu.ti ca te iubesc, deci chiar nu vreau nimic :P

Doar uita.te.

Trece vremea...

Ascultam asta. Si ma gandeam (da, stiu, am enervant de mult timp liber) ca eu nu ma simt de parca as avea varsta din buletin.

In ultima perioada, m.am simtit muult mai batrana. Obosita inainte de vreme. Din fericire pentru sufletul meu si pentru linistea ta, am reusit sa imi revin. Si mi.e mai bine. Bine, cat de bine imi poate fi departe de locul pe care il numesc „Acasa al meu“ si de barbatul vietii mele.

Au existat oameni frumosi care au intrat in viata mea. Unii au si iesit, din voia lor ori a mea. Sau au iesit pur si simplu, de parca ar fi existat un acord tacit, sa ne zambim si sa nu ne spunem niciodata „la revedere“. Altii s.au perindat aiurea, fara sa le retin numele, prea mari in ochii lor pentru a.mi aminti eu privirea lor. Sau poate prea mici in ochii lor, sa se lase descoperiti.

Oameni care m.au folosit si oameni care m.au ajutat neasteptanad nimic in schimb. Sefi care.si faceau un scop din a.si umili angajatii si colegi de presa fara de care nu stiu daca as fi rezistat in haosul de inceput.

Fiinte speciale despre care am scris cu placere si de prezenta carora m.am bucurat pentru cateva minute. Purtatori de uniforme si cuvinte seci, cu suflet gol ori sefi cu muuulti angajati de care imi amintesc cu drag.

Procurori, politisti, oameni care zi de zi care carau cadavre pentru a.si intretine familia, infractori si directori de institutii, oameni simpli si persoane ale caror nume adevarate nu le.am cunoscut.

Asa imi place sa cred ca am invat ceva de la oamenii astia. Si ca e mereu de loc de un zambet sincer daca ne vom reintalni candva. Sau poate nu...

Imi amintesc de cel mai frumos cuplu pe care l.am intalnit candva - doi oameni pentru care cele patru roti de care tot invarteau tinandu.se de mana ii ajuta sa ajunga mai repede la fericirea spre care altii, „normali“, cu cate doua picioare, abia pasesc, impleticindu.se in orgolii.

Si de fostul director de banca ajuns calugar, caruia i.am bajbait niste intrebari pentru un interviu telefonic...un suflet pe care l.am ascultat aproape o ora vorbind despre nimicuri materiale dupa care tot alergand, uitand de noi.

Am in minte imaginea femeii pe care inconstienta unui om cu multi bani si cel putin tot atat de multa influenta i.a trimis sotul la moarte, pe fundul marii. Si o alta adevarata doamna, care.si purta doliul si durerea cu atata deminitate, incat mi.a fost rusine de mine si de importanta pe care o dadeam aparentelor si exageratelor mele drame personale.

Si tot o doamna mi.a intrat in suflet, intai sub forma unui folder denumit in graba „iubita marinar disparut“, inghesuit in calculator, apoi ca vocea dintr.un lung sir de telefoane prin care a reusit sa mobilizeze toate presa pentru a.si salva omul iubit, tinut ostatic la mii de kilometri departare.

Copiii care se imparteau intre teme si antrenamente extenuante, pentru a ajunge campioni in viata.

Si o femeie extraodinar de frumoasa, care oprea respiratii prin simpla prezenta, care are mereu o replica, o alta pentru fiecare posesor de uniforma sau functie din...sa spunem, modest, un judet intreg.

Cred ca am devenit nostalgica. Ori poate doar imi lipseste adrenalina si aparentul haos din presa scrisa. Zilele alea in care se intampla mereu si mereu altceva. Si era bine sa nu stiu niciodata ce urmeaza sa se mai intample, sa am mereu in poseta o pocnitoare pentru ceva fotografii si agenda cu randuri colorate si inca alte trei agende cu numere de contact.

Nu cred ca m.as mai intoarce vreodata in presa. Insa mi.au ramas atat de multe amintiri, cat pentru vreo doua vieti. Pamantene, macar.

Avioane in cap:D

Am vazut la copila blonda super fotografii despre zborul inainte spre momentan-acasa-al ei.

Abia astept sa ma intorc, domnule! Stiu, stiu, am rabdare. Insa pana atunci, aproape nu mai am rabdare sa ajungi tu aici :)

In ciuda faptul ca am zburat o singura data deasupra norilor, relatia mea cu avioanele este una speciala. Imi povestea mama ca eram impresionata de povestile tatalui meu care a muncit muuulti ani in Israel, Turcia si alte strainataturi. Si insistam sa.mi povesteasca iar si iar cum era zborurile lui cu avionul.

Dupa una dintre revenirile lui, cand sufrageria noastra era plina-ochi de rude/prieteni/cunoscuti, am socat „audienta“. „Imagineaza.ti ca aveai vreo 4 ani si te.ai cocotat pe cel mai inalt fotoliu si ai spus in gura mare «In viata mea n.am zbulat cu avionu'!», imi povesteste mama.

Dupa aproximativ 21 de ani...si prima-cea-mai-crunta-noapte-petrecuta-intr.un-aeroport, am urcat in avionul cu destinatia Italia, job-platit-de-cinci-ori-mai-mult-ca-in-presa-scrisa.

In conditiile in care toata plecarea mea a fost o furtuna de mai putin de 48 de ore, zborul a fost de fapt un somn zdruncinat.

A, da. Restul povestii -aterizatul pe alt aeroport, panica alor mei care nu mai stiau cum sa caute pe harta locul in care s.a ratacit „copilul“ si mult prea lungul drum spre orasul in care nu e nimic de vazut sau facut...il stii.

P.S.: Iti promisesm astea:

A, da. Si ascult Alexandrina, cu al ei avion de aur :)

Dorinte pamantene- a treia parte

...sa port candva o cravata.

sa.i daruiesc cerceii si inelul cu safire nepoatei mele.

sa botez un prunc, doi, trei...

sa infiez un copil.

sa ascult mai des un om batran.

sa alerg pe plaja, dimineata.

sa fac baie in mare noaptea, cand ploua.

sa schiez.

sa zbor.

sa ajut o viata.

sa gasesc un parfum care miroase a lacramioare.

sa primesc flori „doar pentru ca miercuri".

sa merg singura, intr.o croaziera.



Inca mai tac...mi.e infinit mai bine.

Dorinte pamantene - partea a doua + de azi imi inchid sufletul

Urmatoarele 13 pe lista:



sa nu mor singura.

sa invat a canta la pian.

sa fiu mereu lucida, oricat de sfasietor ar putea fi candva.

sa fiu propriul meu sef. si angajat :D
sa nu uit niciodata sa zambesc.

sa investesc in experiente, nu in obiecte.

sa ma privesc mereu in ochi si sa gresesc mai rar. ori macar mai putin :)

sa nu.mi abandonez visurile, poate doar sa le las uneori sa cresc.

sa ma bucur de riduri si fire de par argintii.

sa ma pierd pe stradutele unui oras care vorbeste.

sa cunosc oameni frumosi.

sa mai stau, macar o data, intinsa pe campul cu flori si iarna inalta pana la cer.
sa invat sa inot (si sa merg pe bicicleta).
Rectificare: astazi se implinesc exact 11 luni.

P.S.: Si pentru ca is constienta ca niciun barbat nu.si doreste o iubita care sa spuna mai mereu ca nu.i e bine in suflet, de astazi tac. Stiu ca tie.ti pasa, ori asa cred. Iti voi mai scrie pe blog cand voi avea sufletul prea plin.

E greu sa tac, insa voi incerca sa o fac.

Iarta.ma, dar eu tot nu inteleg de ce te incapatanezi sa nu.mi spui chestii pe care le aflu oricum. De la altii!!!

Nu.i vina ta ca nu mi.e bine. Insa eu am limitele mele. Ca om, 11 luni mi se par deja prea mult. Rutina ma omoara incet, in fiecare zi repetita si absurda. Ca femeie, sa.mi vad barbatul de de doua ori pe an mi se pare crunt. Si nu.ti inteleg incapatanarea de a nu vrea sa ajungi aici. Nu vreau sa aud acelasi argumente absurde, te rog nu fi copil iar!

Ai spus ca relatia asta merge oricum pana in toamna, cand sper sa revin. Din pctul tau de vedere, desigur. Din prisma mea, nu. Insa astept inca cinci luni. Imi inchid sufletul pana te vad. Pana cand o sa.ti vad ochii si voi incerca - atunci, sa inteleg de ce consideri tu ca e mai bine sa nu.mi spui chestii. Iti repet, nu sunt un copil de sase ani care crede in zane si caruia trebui sa.i menajezi sentimentele.

Nu te.nteleg, dragoste. Nici pe mine nu ma.nteleg de multe ori, insa cu mine ma descurc din gand in cand.

Lista de dorinte pamantene - prima parte

Is mai bine. Dovada este faptul ca aseara am sarit din pat si m.am apucat de scris :)


Facut o miiica lista cu dorinte „pentru o viata“, lista ce ramane, desigur, deschisa.


Si pentru ca am promis sa.ti spun cand o voi scrie, iata. Odinea in care le.am scris este aleatorie.



Imi doresc sa fiu Nordul unui barbat.

Sa conduc cu viteaza nebuneasca noaptea, spre nicaieri, cu melodia studentei mele spargand linistea si Timpul.

Sa nu ma satur nicicand de scris si de frumos.

sa.mi cresc copiii intr.o casa cu patru camere si mansarda.

Imi doresc sa plec in excursia mea nebuna spre mine, in Europa.

Rochii colorate din in si asternuturi din matase rosie.

zile cu doua dimineti si nopti de dragoste care sa.mi par nesfarsite si sfasietor de ireale

imi doresc putina fericire si multa intelepciune.

cesti imense de ciocolata calda si batoane de vanilie.

minuni dumnezeisti si fericiri pamantene.

o vacanta intr.o casa, pe stanci si una in munti.

sa ascult zaz, pe o strada din lumea asta.

sa fiu deasupra norilor.


Primele 13, pentru moment.

P.S.: Acum exact 11 luni, petreceam ultimele ore in tara. Inca 6...Hai ca trece timpul! ;)