Imi refac circuitele

Uneori mi.e frica sa deschid ochii ochii dimineata, pentru ca dupa ce ma dezmeticesc, imi dau seama ca sunt in acelasi pat rece si gol.

Sunt zile in care simt ca nu.s eu si am impresia ca.n locul meu ii un robot care.si urmeaza instructiunile, mananc mecanic, sterg praful cu gesturi mecanice, apas butonul de la masina de spalat de parca as fi fost programata sa fac asta de cand lumea. Detest momentele in care ma surprind zambind mecanic ori schimband replici amabile, doar pentru ca asa trebuie.

Uneori mi.e teama sa ascult de mine, alteori nu.mi contest deciziile luate din prea mult dor si incapatanari copilaresti. Si, a propos de asta, asa ma ingrozeste gandul ca uneori uit sa fiu copil in mine si ma vad ca pe un adult rece, pentru care viata a devenit monotona si lipsita de nimicuri frumoase.

Cateodata, imi spun ca mi.ar fi mai usor sa renunt la planurile mele si sa traiesc din iertie, ca visurile mele m.asteapta chiar daca eu nu le mai caut si le analizez dezavantajele. Si.mi tot suna.n cap de cateva zile un rand scris de Floriana - „Nu-ţi face planuri pe termen lung! Seismele nu pot fi anticipate decât cu un minut înainte de a se produce“.

Si.acum ce fac, ma bucur de ACUM.ul nostru, fara sa.mi mai intind in ganduri fiecare vis si sa.l depic in n.spe, pana la nivel microsufletesc? Zau asa!? „Gandesti prea mult, femeie!“, imi tot spune cineva drag.

Biine, deci azi nu mai gandesc. Si nu.mi mai fac scenarii si nu mai nimic. Azi doar beau ceai buuun si las masina de spalat in pace si dorm linistita in patul ala care stiu ca nu.i al meu. Azi vreau EU sa fiu robot si sa.mi odihnesc circuitele. Azi nu mai simt nimic, nu mi.e dor, nu visez, azi nu prea ma vreau umana.

P.S. Postarea asta era deja programata in sistemul meu.

Cat inca mai e timp in mine...

Am coborat sa fumez o tigara si a trecut aproape o jumatate de ora de cand ma uit la foaia asta virtuala.
E greu sa cresti, ma! Imi pare uneori imposibil sa.mi gasesc repere, sa.mi pun gandurile in ordine si sa ascult de mine. Am facut atatea greseli pana acum, incat imi spun ca nu am 25 de ani, ci vreo 40, asa.

Uneori cred ca ma enerveaza perioadele astea in care ma incapatanez sa vorbesc cu mine. Stiu ca.i infinit mai bine dupa ce trec, insa pe cat de promitatoare is la inceput, pe atat de obositoare devin dupa cateva zile. E 1.03. La tine, dragostea.i inainte cu o ora. Asta inseamna ca ma iubesti tu mai mult cu 60 de minute?! :)

Nu vreau sa.ti spun nimic. Poate doar ca mi.e dor de tine. Trebuie doar sa stii ca.s aici. Si ma incapatanez sa cresc. Stiu, uneori is egoista si vreau timpul doar pentru mine, sa.l mestec incet si sa cred ca de fiecare data revin la tine, mai indragostita. Is aici, minune. Revin, minune, ma intorc cat inca mai e timp in mine.

„Ai rabdare, copil al meu...“

Am o noua melodie de ascultat pe repeat...cateva luni bune. Mi.e bine, am sufletul plin. Cu amintiri vechi si sperante abia dospite. Si melodia asta ma face sa visez la viata ce.o sa fie candva. Am asa o convingere c.o sa fie bine! Greu de spus in cuvinte, dar eu stiu! Vezi tu, azi e infinit mai bine.

De azi, sunt in mine, sa cresc. Ma voi intoarce candva, cu.o cutie plina de scoici si praf de stele si un capat de ata. Am crescut, minunea mea, si trebuie sa.mi dau seama ce ma fac cu mine. Is intrebari. Pentru unele, am gasit raspuns in ochii tai. Pentru altele, trebuie sa ma privesc pe mine in ochi. Sa ma dojenesc, sa.mi sterg lacrimile si sa.mi zambesc. Sa.nvat sa ma iert. Sa.mi vindec ranile din suflet. Sa.mi iau deciziile, sa fiu iar copil si sa.mi ard temerile.

M.asteapta nopti pierdute ori castigate in lupta cu mine. Si vise si visuri, pe care promit sa le urmez cu entuziasmul copilului si sa le privesc cu ochi de om mare. Promit sa.mi adun in suflet rezerve de toamna si dragoste soptita. S.asez cu infinita grija bucati mari de rasarit si butoaie pline cu roua. Si.apoi, sa netezesc colturi de visuri care.mi pareau candva imposibile.

Stiu ca te voi gasi in sufletul meu, cand ma voi intoarce. Acum, trebuie sa plec un pic. Asteapta.ma, vrei? O sa ma.ntorc intr.o zi cu doua dimineti, sa.ti sarut tamplele.

Iti las tie dragostea mea pamanteana, am incredere in tine ca vei avea grija de ea ;)

„Ai rabdare, copil al meu...“

Nu.mi raspunde

Azi parca doare cel mai tare. Si e atat de frig in mine si ceata si dor si iar dor. Imi vine sa urlu de.atata dor. Si nu stiu, zau, de ce nu trece mai repede timpul asta. Si nu inteleg de ce.i de.ajuns un gest de.al tau ca sa ma prabusesc in mine. Si de ce tot tu ma faci sa plutesc.

Azi nu mai vreau sa te iubesc. Si vreau sa faci ceva sa.mi opresti lacimile. Da, tu! Si nu, nu vreau sa te aud cu "ce.ai, ma? linisteste.te, stii ca nu imi place cand plangi". Azi plang si urlu si m.am saturat de tot si vreau sa fiu iar cu tine. Da, imi urlu disperarea de a nu putea fi in bratele barbatului pe care il iubesc.

Azi, acum, simt cum trece timpul prin mine si ma simt batrana si grea, port pe umeri o povara care imi pare nedreapta si meschina. Am mainile si cearcanele unei femei cu cel putin 10 ani mai batrana si sufletul unui om batran. Asa.l simt si ma enerveaza la culme ca nu pot sa.l umplu nici macar cu apus ori cu soare sau cuvinte. Nu pot. Simt ca nu pot. Am obosit. NU mai vreau, nu mai vreau. De ce simt ca nu mai e timp in mine? De ce nu pot sa.mi zambesc nici macar mie si sa ma privesc in ochi. Azi ma simt invinsa. Nu, lumea nu se va opri in loc pentru ca ma doare pe mine.

"Vorbesc cu mine cum as vorbi c.un frate, intors ranit din lupta cu zilele de ieri" - Minulescu. Stiu, maine va fi mai bine, infinit mai bine. Azi insa stiu ca ma las sa ma prabusesc in mine. Azi sunt pamanteana si dorul meu ii dureros de pamantean. Pe planeta ta o durea la fel dorul asta pamantean ori ba?!

Si nu, nu am pretentia ca tu sa intelegi. Si nici nu vreau sa.mi rapunzi.

Don't ask me about happiness...

 Astazi, dorul meu e verde si suna exact asa. Pe planeta asta, ar insemna cam asta:

„Come, give me your hand and let's go
Don't ask me to where
Don't ask me about happiness
Maybe it will come too
And when it comes
It will fall down on us like rain
Come, let's embrace and let's go
Don't ask me when
Don't ask me about home
Don't ask me me for more time
Time doesn't wait, doesn't stop, doesn't stay“

(Idan Raichel - Bo'ee)

O viata intr.un rucsac

„Imaginaţi-vă pentru o clipă că aveţi un rucsac în spate...Vreau să simţiţi chingile ce vă apasă umerii...Le simţiţi ? Şi acum vreau să împachetaţi tot ce-aţi adunat în viaţa voastră. Începeţi cu lucrurile mărunte. Lucrurile din sertare şi de pe rafturi. Decoraţiunile şi colecţiile. Simţiţi greutatea pe măsură ce le adăugaţi. Acum, începeţi să puneţi lucrurile mai mari. Hainele, lustrele, veiozele, lenjeriile, aparatul TV. Rucsacul ăla ar trebui să fie destul de greu în acel moment. Treceţi la cele şi mai mari. Canapeaua, patul, masa de bucătărie. Băgaţi totul în el...maşina, băgaţi-o acolo...Casa, chiar dacă ai o garsonieră sau o casă cu două dormitoare, vreau ca să băgaţi totul în rucsacul ăla.

Acum încercaţi să mergeţi. E cam greu, nu-i aşa ? Asta e ceea ce noi înşine, ne facem zilnic.  Ne încărcăm până când nu ne mai putem mişca. Mişcarea este viaţa.

Acum, o să dăm foc la rucsacul ăla. Ce-aţi vrea să scoateţi afară din el ? Fotografiile? Fotografiile sunt pentru oameni ce nu-şi pot aminti. Beţi nişte GinSeng şi ardeţi fotografiile.

Sau mai bine lăsaţi să ardă totul şi imaginaţi-vă trezindu-vă mâine fără nimic.

Aveţi un rucsac nou...De data asta, vreau să-l umpleţi cu oameni. Începeţi cu cunoştinţele întâmplătoare..Prietenii prietenilor...Tipii de pe la serviciu... Acum continuaţi cu oamenii cărora le credinţaţi secretele cele mai intime. Verii, mătuşle, unchii voştri... fraţii, surorile... părinţii.şi în sfârşit, soţul, soţia. Iubitul sau iubita. Băgaţi-i în rucsacul ăla. Nu vă faceţi griji.  N-o să vă pun să-i daţi foc.  Vedeţi cât cântăreşte acel rucsac. Să nu greşiţi. Relaţiile sunt cele mai grele componente ale vieţii voastre. Simţiţi chingile?  Cum vă atârnă pe umeri ?

Toate acele discuţii şi certuri şi secrete, şi împăcări.  Nu trebuie să căraţi toată greutatea aceea. Puneţi jos sacul ăla. Unele animale sunt făcute să se care unele pe altele. Trăiesc în simbioză toată viaţa lor. Iubiţii născuţi în zodii fericite, lebedele monogame. Noi nu suntem acel fel de animale.

Cu cât ne mişcăm mai încet, cu atât murim mai repede.

Noi nu suntem lebede. Suntem rechini.“

punct

Cand simti in culori

Am avut o perioada in care simteam zilele.n culori si ma.mbatam cu dupa.amiezi galbene si lenese de duminica. Diminetile de luni erau mai mereu mov, iar noptile in bratele lui - albe sau rosii.

Mi.e dor de o dupa.amiza tihnita, colorata in verde crud. Si.mi lipsesc zilele in care sufletul mi se schimba din galben in albastru, si.apoi intr.un maron linistit, pentru ca mai apoi un singur telefon sa ma arunce din aparaneta calmitate a redactiei in haosul vreunei nenorociri.

Ploua de cinci ore. Si tot de.atata timp stau si eu in bucatarie, cu ochii pe geam. Miroase a fum, a toamna si a paine abia scoasa din cuptor. Nuuu, nu gatesc eu, nu.ti face sperante :)). Si miroase a portocaliu.

Stiu ca urasti paianjenii, insa nu ma pot abtine sa.ti arat ce vad eu cand ma uit pe geam.