13.

Nu stiu cum a fost anul asta. Imi vine.n minte un singur cuvant. Crunt. Pentru ca dorul a fost crunt, pentru ca n.au iesit scenariile si tot asa. Si pentru ca am avut doar bani, ori poate pentru ca am zambit doar prima oara cand am constientizat suma pe care am avut.o in mana. 

Is bine, insa. Sanatoasa, din cate stiu, inca n.am facut testul care.ar putea sa.mi prabuseasca lumea. Si nu l.am facut pentru ca nu vreau sa stiu. 

Tot nu sunt singura cum a fost anul asta. Am inghitit dor cat nu credeam ca e uman sa porti. 

Stiu doar ca.mi visez pruncul in continuare si.l proiectez in suflet. Si va exista atunci cand "se vor alinia planetele". Si ca ...13 este anul meu, indiferent ce scenarii imi voi face. Stiu ca visurile mele is deja scrise. 

Idei lipsa

Am lipsit. Mi.am lipsit mie, nu stiu daca si tu m.ai cautat in gand, in suflet.

Cred ca inca mi.e bine, de is inca aici si nu mi.am facut (iar?!?) bagajele spre nicaieri.

Atat de tare m.am obisnuit sa.mi lipsesti, inca uneori ma trezesc si.mi caut jumatatea de suflet. Cu greu reusesc sa.mi linistesc genele. Bine macar ca nu mai sunt atat de grele, de dor. 

Habar nu am ce va urma, ii asa o incertitudine in mine. Rectific...stiu doar ca.mi doresc pruncul meu, al nostru. Si abia suntem la inceput, dar asta ii singura mea ceritudine si punctul meu de reper - il vreau, il visez si.l doresc. Restul, de la sine. Sinea cui?:P

A nins prima oara. Hai ca.i bine ;)

Mi.e bine

Pentru ca anii mei trec. Si pentru ca am putut alege.

 

Imi place sa cred ca mi.e bine. Si.as mai vrea timp. Despre.al meu, imi place sa cred ca mai e. Pentru parintii mei as mai vrea insa ceva mai mult.

 

Habar nu am ce m.asteapta. Si daca.mi amintesc eu bine, cred in Ceva.ul care aseaza totul bine, cand eu cred ca nu se poate mai rau.

 

In ciuda oamenilor grabiti si.a tarii gri, mie mi.e bine. Pentru ca mi.am asumat sa raman aici. Pentru ca, am spus, jumatate de suflet mi.e in Romania. Restul este oriunde as fi eu in lumea asta.

 

Astept cu ochii si sufletul deschis ce.o fi. Visez la scrisori scrise de mana si cuvinte soptite in loc de „noapte buna“. La prunci facuti si crescuti din dragoste. La kilograme topite pentru ca pot. Si la decizii grele luate cu zambetul pe buze. La primele lucruri cumparate de noi, pentru noi.

 

Zambesc si acum pentru seara in care am avut indrazneala de a intra in barul cufundat in bezna. Pentru ca am reusit sa ma tin, macar o data, de promisiunea de.a investi in experiente, nu in carpe/obiecte.

 

Abia acum sunt sigura ca am avut dreptate, pentru mine si visurile mele nu banii sunt cei mai importanti.

 

 

As vrea

As vrea sa.ti tin de cald, de rece si de dor.

 

Si.as mai vrea s.astept mai putin si sa primesc mai mult. De la mine, de la tine, de la noi.

 

Pentru ca eu inca mai cred in oameni frumosi si in  minunile care se.ntampla in diminetile sufletului.

 

Si ma incapatanez sa raman in tara asta gri-verde, pentru ca aici mi.e cel putin o jumatate de suflet.

 

Somn linistit, minune!

Alte motive...

De ce are lumea sens...vreau si eu putina fericire...as fi cautat si eu in ochii altora. Coincidenta (de parca ar exista asa ceva!) a facut ca cineva sa ajunga pe blogul tau dand o cautare pe Google.

 

In ultima perioada, postarile au fost de fapt motive insiruite tie, sa le stiu eu.

 

Asadar...pentru ca m.am intors in Romania. Si poate pentru ca am crescut, insa nu suficient incat sa.mi caut raspunsurile in ochii mei, nu in licarirea altora.

 

Pentru ca uneori ii invidiez pe cei care nu spera si nu viseaza, pentru ca nu stiu ce.nseamna sa.ti simti visurile prabusindu.se.

 

Pentru ca sunt satula sa fiu mereu pe drumuri si am devenit experta in facutul bagajelor pentru altundeva. Si, desigur, pentru ca, de.as putea, mi.as lua cu mine doar visurile si jurnalul...

 

Pentru ca inca mi se pare dureros de frumos sa nu stii incotro s.o apuci sa.ti fie bine. Cred ca ar trebui sa fiu recunoscatoare pentru ca eu am privilegiul de a alege.

 

 

La multi ani, nepamanteanule!

Jumătăţii mele mai bune

La mulţi ani pe planeta ăsta, nepământeanule! Mi-am închis dorul de mine, de tine, de noi în „proiect“. Am adunat, în 491 de zile pământene un infinit de gânduri şi tot pe-atâta visuri. Câteva întrebări nerostite încă şi puţine încruntări, un pic mai multe ironii şi-un strop de „isterii“, să nu te plictiseşti.

Îţi dăruiam anul trecut un blog de dor, „Cadoul meu pentru barbatul care uneori imi pare de pe alta planeta. Un blog in care ii scriu cand mi.e dor. Un dor crunt, care.mi invadeaza diminetile sufletului si-mi umple noptile. ...pierdute ori castigate in lupta cu mine. Scriu pentru ca stiu ca doar cuvintele.ar putea sa umple distanta fizica, absurda, care ne desparte momentan. Scriu, pentru ca sunt sigura ca paginile virtuale suporta povara gandurilor mele. Ii scriu lui, pentru ca uneori, mie, nu am curajul sa imi silabisesc dorul. De el, de mine...“.

Cred că în urmă cu doi ani, îţi uram să fii „regizorul vieţii tale, atâta timp cât ai peliculă în aparat. Să nu fii trist când se va termina. Ai fost un film grozav“. Îmi place să cred că mai ai şi celălalt cadou, din alte timpuri, jumătate din steaua mea.

Astăzi, când împlineşti a patra oară 27 de ani, îţi doresc să-ţi fie bine. Pe planeta asta, şi încă o viaţă, pe acea planetă a ta. Să ai timp în tine şi să te foloseşti de cuvinte. Filme geniale. Femeia care te completeze şi prunci să te împlinească. Şi-ţi mai doresc să vrei.

Îţi dăruiesc dorul meu. Dă-i drumul câteodată. Nu ştie să se-mpată pe zile ori nopţi, însă e maestru în a împovăra pagini virtuale sau reale cu miros de ceneală. Îi place să fie liber, să aducă zâmbete sau cuvinte, să zboare între planete. Mai uşor sau prea-plin, a învăţat să se întoarcă de unde a plecat. Ai grijă tu de el. Şi de noi.

La mulţi ani, dragul meu drag!

 

 

Alte motive

Pentru ca in exact sapte zile, pe timpul asta, voi fi deja incredibil de aproape de tine.

 

Si pentru ca abia astept sa.ti daruiesc „proiectul“.

 

Desigur, pentru ca parca nu mai am rabdare.

 

Si pentru ca astazi a fost o zi cu doua dimineti. Una dintr.un sir pe care abia.l astept.

 

Pentru ca eu inca mai cred in fericiri marunte si semne.

 

Pentru discutia despre pruncul nostru.

 

Si pentru ca nu vreau sa.mi imaginez viata altfel decat langa tine.

 

Pentru asta: „Cine spune ca nu a iubit/ Cine a iubit cu adevarat/ Cine stie unde am gresit/ Cine din greseala a castigat

Si cine sufletul ti l.a ranit/ Cine o rana adanca a vindecat/ Cine imi spune acuma unde esti/ Cine ce iti doresti cu adevarat

Spune ce vrei dar intoarce.te acasa/ Spune ce vrei da.mi iubirea inapoi/ Singurul loc unde asteapta iubirea/ E langa mine, nu e alt loc

Cine lumea asta a colindat/ Cine spune ca te.a cunoscut/ Cine stie ce ne.a separat/ Cine sufletul mi l.a pierdut

 

Spune ce vrei dar intoarce.te acasa/Spune ce vrei da.mi iubirea inapoi/Singurul loc unde asteapta iubirea/E langa mine, nu e alt loc“.

 

Si pentru ca in ciuda perioadei asteia care mi.a ars sufletul si buzele de dor, sunt constienta ca daca nu as fi plecat, intre noi ar fi existat o distanta imposibil de masurat, in orice...

 

Buna dimineata, jumatatea mea mai buna;)

 

11

Asa am impresia ca uneori nu intelegi ce vreau sa.ti spun:P

 

Si totusi...mi.e dor sa te vad razand ori macar zambind incurcat cand te intreb „siropeli“. Si stiu ca tu esti cel mai barbat din lume, insa este imposibil sa nu te fastacesti in fata cererilor mele de femeie flamanda de dragoste.

 

Mai sunt 11 zile si inca nu m.am hotarat daca sunt putine sau infinite. In fine, zece pana cand distanta fizica dintre noi se va reduce de la aproape 2.000 de kilometri la doar cateva sute.

 

As vrea sa am bagheta magica si sa ma impart intre ai mei si tine, sa fiu in doua orase vineri seara.

 

Cred ca e una dintre putinele dati in care imi place asteptarea asta. Si, da, as pleca in State cu tine. De fapt, as pleca oriunde, cat timp stiu ca acasa inca mai insemni tu.

 

Si.o sa ne certam vesnic pe tema fumatului si a dependentei mele de Cola, din cauza sensurilor tale proprii si a educatiei pruncilor. Abia astept:P

 

Ma simt alta. Mi s.au desaliniat planetele si, ciudat, inca mi.e bine. Am sentimentul ca tot imi va fi bine.

 

Imi lipsesti ca niciodata. Si cred ca te iubesc ca niciodata.

Mi.e bine si dor

Ultima zi din luna mea.

 

Mi.e bine si mi.e dor, mi.e drag si iar dor. Tot mai dor.

 

Toate planurile mele au fost date peste cap, m.am panicat si am plans, insa a trecut. Am loc in suflet pentru alte visuri. Si e frumos si face bine sa le construiesc, desi uneori se naruie fara vina mea.

 

Poate pentru ca vin acasa oricum, orice s.ar fi intamplat, poate d.asta mi.e bine inca. Ce.o sa fie cand vin? Cum o sa fie? O sa simt iar ca nu.s demna de atat bine?

 

Am facut si desfacut bagajele de cateva ori. Si cat timp mai am sa o iau de la capat! :)

 

Ziceai ca ultimele saptamani sunt mai grele, asa?

 

Asta ascult de ieri. „Sunt pregatita pentru furtuna“ suna bine, zau.

 

Ultima zi din luna mea.

Lumea, in sensul propriu

Eu stiu ca venim din lumi diferite si ca sensurile is uneori enervant de proprii.

 

Vezi tu, in lumea pe care mi.o doresc eu, mi se pare firesc sa te bucuri de experientele traite, nu de bani. Sa te incarci dintr.o plimbare intr.un oras nou, sa descoperi drumul fascinant spre ceva, sa razi cand te ridici din pat si Soarele te loveste peste fata.

 

In lumea in care sunt, e nedrept sa stai departe de omul tau drag doar pentru ca acasa n.ai fi avut, atunci, alta varianta la indemana. Si oricat m.as incapatana sa cred ca voi ramane acasa de data asta, stiu ca voi fi nevoita sa ma intorc. Data viitoare insa, voi putea face o alegere in cunostinta de cauza.

 

In doua zile am vazut mai mult decat am reusit intr.un an si patru luni. Si m.am incarcat sufleteste cu nori si copaci, cu agitatia oamenilor albi si negri, cu vitrine ticsite de nimicuri.

 

Si vreau excursia aia. O s.o fac. Imi trebuie.

 

Vin acasa.

Enervari de vineri

Mama ei de viata! Asa ma enerveaza cand toate planurile mi se dau peste cap.

 

Si eu credeam c.o sa fie bine, mai ales ca si ziua asta are ceva legatura cu 13-le meu.

 

Uf, mai Mihai, ce m.am saturat.

 

Raman la parerea mea, nu se merita, jur ca nu se merita!

 

Hai ca se aliniaza planetele de maine, a?

Motive...mie

Pentru ca uneori e bine e taci pentru a te auzi mai bine. Si pentru ca e incredibil sa iei o pauza uneori. Poate pentru ca uneori nu auzi greierii din cauza betoanelor.

 

Si pentru ca nu ma pot imagina mama pruncilor unui alt barbat. Pentru ca nu ma imaginez in bratele altcuiva.

 

A, da! Si pentru ca inca mai zambesc tamp cand imi alergi prin ganduri.

 

Pentru ca tu, dragul meu, esti unic in sensurile tale proprii :P

 

Si, desigur, pentru ca nu am intalnit niciun alt pamantean pana acum.

 

Pentru ca minunatia de cadou pentru tine ma face sa te pretuiesc cu  fiecare element pe care.l adaug proiectului.

 

La naiba, pentru ca nu stiu cum faci sa te iert mereu, desi te parasesc in gand de cel putin doua ori, zilnic.

 

Pentru ca mi.era dor sa.ti scriu. Si pentru ca stiu cum va suna „wow“-ul ala cand vei descoperi ca am reinceput sa scriu in cadoul tau pentru a treia oara 27 :P

 

Si pentru ca abia astept sa vin acasa. In aproximativ doua luni. Si apoi peste un an, sper definitiv.

 

Si, pana la urma... bine.ai redevenit al meu!

 

Buna dimineata, Mihai!

Sufletul meu rămâne la mine

În lumea mea există zile care te îngenunchiază. Și nopți albe care, în loc sa te răpună oboseală, te înalță discuțiile cu tine însuți.

În sufletul meu pământean uneori se dau lupte crâncene între încăpățânările copilului și orgoliile adultului.

E crunt să renunț la visurile mele. Și mi-e rău fizic atunci când aproape îmi  pipăi limitele gândurile. Am limite de om, de carne, însă cu acelea mă descurg. Să  îmi rup din suflet visurile și planurile, asta mă face să urlu de durere.

Știu doar că într-o zi îmi va fi bine. Și, cu gândul la pruncii mei nenăscuți, scrâșnesc astăzi din dinți și-mi înghit lacrimile. Pentru acel mâine pe care încă îl visez și-l proiectez. Începând de astăzi, mă voi apăra singură de mine.

Ai avut dreptate. Povara dorului e mai ușor de cărat dacă știi a o împărți. De astăzi începând, între mine și tine.

Atât de tare m-ai dezamăgit, încât zile la rând mi-am spus că nu mă voi mai întoarce niciodată la tine. Și asta aș fi făcut, dacă nu ar fi existat ființa care m-a făcut să văd și avantajele de a fi exact ca tine.

Din egoism sau poate un realism cinic, ori poate tocmai pentru că mi-am dibuit limitele de om, continuu. Însă de azi-dimineața, de la primul telefon, sufletul meu rămâne la mine. Nu mai ai nicio bucățică din el.

Știu că nu vei înțelege nimic. Nici supărarea mea n-ai înțeles-o. Niciodată n-ai înțeles. Poate nici nu poți. Nu e un reproș, e pur si simplu o constatare.

Trebuie să pricepi doar un singur lucru - nu-i meritul tău că mă întorc.

Limita sufletului

Ti.am spus in seara asta tot ce.am avut in suflet.

Nu trebuie sa.ti ceri scuze. Mie imi pare rau ca nu realizezi cat te tare m.ai ranit. Si ca tu, cel mai echilibrat om pe care.l cunosc, cel care vrea mereu sa.i impace pe toti, tocmai tu!, care vorbesti mereu de compromisuri...tu, dragul meu, te incapatanezi sa ramai barbat-care-nu-spune.

Pot fi teribil de indiferenta cand scriu despre crime si alte orori, nu cand este vorba despre sufletul meu si viata pe care mi.o doresc.

Vorbesti cu atata seninatate despre casnicie si familie si pruncii pe care ii vrei cu mine...

Eu nu pot mai mult. Dupa un an si 26 de zile, am ajuns la limita sufletului. Imi pare imposibil sa repeti aceleasi greseli, iar si iar, constient fiind ca ma pierzi cate putin, de fiecare data.

Nu voi sterge blog.ul, cum intentionam. In fond, ii o parte din sufletul meu, mazgalit pe coli virtuale. Iti las postarile, poate vrei macar sa incerci a intelege ceva.

Atat. Ne auzim in noiembrie.

Azi nu...

Pentru ca exista zile care se incapataneaza sa nu aiba nici macar o dimineata.

Si pentru ca uneori as vrea sa fiu altcineva, in alt corp si cu alte amintiri.

Pentru ca cel mai frica imi e de mine.

Sau poate pentru ca sunt momente in care mi.ar placea sa nu vreau mai mult, sa nu.mi doresc a visa.

Pentru ca visurile dor al naibii, insa dorul sfasie sufletul si uneori imi pare imposibil de pus roua pe rani vii.

Si pentru ca ma doare sufletul de.atata plans.

Pentru ca suntem ataaat de diferiti si uneori pare ca planetele noastre nu se mai ating.

Si pentru ca in continuare imi pasa, poate prea mult...

Astazi nu mai esti al meu si nu te mai vreau parte din mine. 

E prima noapte in care nu ma uit la filmulet.

Si refuz sa mai lupt cu mine.

Am obosit.

„Depinde doar de tine“

Gasit randurile astea pe un cd vechi:

„Pentru că nu-mi spui niciodată ce simți pentru mine. Nu pot sa ghicesc și nu vreau să intuiesc eu că-ți sunt dragă.

Pentru că ești egoist și toate ți se par nesemnificative.

Pentru că îți place când te surprind cu o scrisoare sau un gest mărunt și exclami mereu  „wow!“, dar nu faci nimic în schimb.

Și pentru că mă cerți când, uneori, mă alint. O fac doar când mă simt protejată și  uit că există probleme pe lumea asta, adică doar când sunt în brațele tale.

Pentru că refuzi să empatizezi și să vezi un alt punct de vedere. Uiți că nu sunt toți de pe planeta ta.

Și, nu în ultimul rând, pentru că iei ca pe o garanție faptul că sunt a ta. Acum, da, sunt femeia care te iubește. Păstează-mă și pentru mâine.

Pentru Din cauza tuturor ăstora, într-o zi nu mă voi mai trezi zâmbind lângă tine. Și oricât ar durea, voi pleca înainte de a mă întreba cine-i străinul de lângă mine.

Ajută-mă să mă indrăgostesc iar și iar de tine. Pentru mine contează nimicurile și cuvintele. Cândva, nu voi ști că mă iubești, dacă nu-mi vei spune.

Da, astăzi te iubesc și încă te vreau tatăl copiilor mei. Mâine, însă...depinde doar de tine.“

Vreau sa...

... am rabdare pentru ca vreau, nu pentru ca trebuie.

... vina acea zi in care sa stiu ca as putea dormi pana la pranz, chiar daca ma trezesc tot la 7.00.

... imi doresc mai mult, mereu.

... existe mereu acea femeie cu care vorbesc ore intregi, chiar daca nu ne spunem nimic.

... cunosc alti cativa oameni frumosi.

... am suficienti bani sa.mi cumpar carti. Timp sa le devorez imi gasesc eu.

... gasesc resorturile interioare sa pun pe picioare magazinul meu de lucrusoare handmade. Si, cand va „phi“ timpul, sa ma pierd printre turisti, la sat.

... imi permit mereu sa visez. Sa am visuri si vise.

... am brate care sa ma apere noaptea si ochi in care sa ma ascund de mine.

... am camera mea nemobilata. Si, candva, casa mea cu patru camere si mansarda.

... fiu recunoscatoare intr.o zi, pentru pruncii sanatosi.

... fiu vie in mine, in ciuda futunilor inevitabile si a zilelor fara nicio dimineata.

... nu uit sa zambesc.

... existi, pe planeta asta sau alta...

De dor usor si visuri tacute...

Mi.e tare dor de tine. De gesturi marunte. Si de o seara care pare sa nu se termine, in bratele tale, aberand despre tot si nimic.

Astept sa treaca timpul asta si.mi imaginez un infinit de suprize pentru tine.

Ascult asta.

O sa ma ascund de mine in ochii tai si.o sa rad. Pentru ca stiu ca.mi voi gasi raspunsurile in tacerea ta.

Si.o sa fug spre tine, iar si iar, daca ma vei lasa sa mi se faca iar dor.

Poate.ti voi scrie si in zilele bune, in care distanta dintre noi nu mi se va mai parea dureros de absurda.

Si stiu ca tot imi vei lipsi, candva.

Stii, chiar daca nu ma vezi, iti zambesc acum. Cu gene obosite de visuri si buze arse de dor.

As putea sa te iubesc si maine...

Furtuna...in idei

N.am editat fotografiile.

Anti-stress

Metoda anti-stress verificata: strambaturile. Daca am si o camera web la indemana, cu atat mai bine.

E supapa mea, cand trebuie sa inghiti prea multe, sa dai dovada de rabdarea pe care n.ai  avut.o in veci si alte-alea.

Dintre mai bine de 200 de foto-strambaturi, ales asta:))

Defectiuni. Prin suflet.

Eu sunt defecta, ti.am spus.

Imi plac nimicurile. Imi siroiesc lacrimi pentru prea putin si raman impasibila la tragedii.

Cred sincer ca „cele mai bune lucruri in lumea asta sunt gratuite“. Si e mai ok sa razi pe bicicleta, decat sa plangi intr.o decapotabila, daca tot am adus vorba de citate.

Ascult teatru radiofonic si povesti care au pe fundal fasait superb, in loc sa ma uit la televizor.

Imi fac zilnic scenarii si visez cu ochii deschisi la viata pe care mi.o doresc. Ma cert eu pe mine,  ma, m- si tot eu ma impac, in gand.

Citesc poeziii in locul ziarelor on-line de „scandal“, desi, pana acum ceva timp, am scris chiar eu pentru un tabloid.

M-au impresionat putini oameni si tot mai putine evenimente, in ciuda faptului ca am cunoscut/documentat sute din ambele categorii. Am vazut persoane desigurate nu doar de durere si poate prea multe cadavre, familii spulberate de tragedia aviatica de la Tuzla.

Sunt ironica si cinica si mi.am facut un obicei din a parea fitoasa si infatuata, cand simt ca.mi urca sangele.n cap de emotii si fastaceala.

Refuz ca cred ca mie mi s.ar putea intampla ceva rau. Am grija de mine doar cand  mi.e crunt de rau fizic si nu iau aproape niciodata medicamente. Prefer, oricum, aceeasi substanta, injectabila. Si, da, mi le fac singura, i.m. sau i.v.

Sunt dependenta de Coca-Cola si tigari.

Si inca mai am destule fantezii sexuale de care tu esti incantat :P

Si inca visez sa am o casa cu patru camere si mansarda-atelier. Pana atunci, imi doresc aceeasi camera nemobilata, pe care s.o umplu cu visuri si dragoste.

Nu.mi gasesc resorturi interiore sa am grija de mine/slabesc/ma tin mai mult de o saptamana-doua de tratamente/diete/creme/porcarii. Daca nu vad rezultate in cel mai scurt timp, abandonez totul ca pe o jucarie stricata.

Daca nu comunic, mor. Punct.

Ascult aceeasi piesa, pe repeat, saptamani la rand.

Si nu pot sa inteleg de ce naiba trebuie sa fie totul programat/organizat din timp/verificat de doua ori. Unde.i spontaneitatea si doza de risc asumata/controlata?!

Uneori, imi plac stariile mele idioate de amorteala.

Sunt rautacioasa si am prostul obicei sa judec, in mintea mea. Cu toate astea, ma incapatanez sa cred ca oamenii sunt buni :D

Nu am rabdare, de multe cele mai multe ori nu stiu ce vreau, cu exceptia a trei lucruri:

-nu voi mai avea jamais sef si program fix de lucru

-voi adopta un copil

-ma voi casatori la o manastire.

Inca mai crezi ca vrei sa ma repari??

...

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Ganduri de pe planeta mea

Scriam, candva, intr.un blog de.al meu (da, mai scriu si pentru mine, uneori. nu, nu iti dau adresa) asta:

„Uneori mi-e teama sa-mie rostesc gandurile, alteori sunt prea egoista sa le impart cu mine.

Astazi vreau sa cred in mai bine. Si sa zambesc, asemeni oamenilor de pe planeta ta. Rectific. Fiintelor de pe planeta mea.

Nu cred in coincidente si in monogamie. Ma bucura pana la lacrimi nimicurile si incerc sa ma conving ca oamenii sunt buni.

Ma plictisesc repede si mi-e teama sa-mi indepinesc visurile pentru ca mi-e frica sa nu ma dezamagesc pe mine, ma, m-.

Fumez exagerat de mult, sunt dependenta de Coca Cola.

Visez sa emigrez in Canada.

Detest sa fiu neputincioasa si uneori mi-e frica sa vreau mai mult.

Uneori, ma privesc in oglinda si nu stiu cine sunt.

„Maine – o zi in care nu ai gresit inca“...

Atat de tare mi.a intrat dorul asta absurd in suflet si.n piele, incat uneori nici macar nu.l mai simt.

Bla bla-uri

Eu nu te mai inteleg. Imi vorbesti mereu de compromisuri si alte alea, insa nu esti dispus sa le si faci.

Zau ca ma derutezi, Mihai! Asa ma bucur ca suntem diferiti, pfooooa! Iti admir ordinea pe care o ai in viata ta, iti respect tabieturi si rutina, insa pe cea din urma sper! sa n.o adopt jamais.

De ce ti.e asa greu sa rostesti niste cuvinte, nepamanteanule?!

Foto. Si cateva cuvinte.

 Iti spuneam de grindina care a cazut zilele trecute...

Probabil singurul nor din ultima saptamana

Iti spuneam si de amestecatura aia de legume...

...si de spitalul in care a fost operata mama Omida

Post luung. Idei putin logice.

As vrea sa.mi pot alege cuvintele, sa.ti pot explica frumos si logic.

„La rece“, dupa ce au trecut cateva ore bune de la discutia noastra, aceleasi ore in care m.am gandit  (da, da, stiu, prea mult timp liber).

Incerc sa nu pun pe seama unei crize (din acelea despre care stiam amandoi ca se vor produce mai devreme/mai tarziu) ceea ce mi.ai spus. Daca despre o astfel de criza este vorba, te poti opri cu cititul aici.

Daca esti sigur ca iti vei dori asta si maine...hai sa ne intelegem. M.ai speriat! In cel mai ciudat-frumos mod posibil. Rectific: m.a speriat faptul ca nu sunt pregatita sa fac asta.

Imi place increderea in sine pe care ai afisat.o. Argumentele tale sunt logice si aproape imbatabile, in comparatie cu firavele mele motive, care ascund neincredere. In mine, nu in tine.

Mi.e teama, intelegi? Ca nu m.as descurca, poate ca nu voi sti ce ar trebui sa fac in postura aia.

Niciodata nu va exista momentul potrivit, ai dreptate.

In scenariul meu (cum ii spui tu), lucrurile ar fi stat asa: vin acasa doua/trei luni  - revin aici inca jumatate de an - super excursie nebuna in Europa - intors acasa (speram eu definitiv). Cum spuneai, mutat impreuna si ce-ar mai fi fost, vedeam apoi.

Adica...dupa aproape doi ani de aproximativ 2.000 km departare, mi.as fi dorit sa incercam sa stam impreuna fara sa ne ucidem/muscam unul din celalalt. Nu.mi spune ca vom sta doua/trei luni, cand ma intorc. Cu siguranta va fi minunat si ne vom purta aproape exemplar unul cu celalalt. Vorbesc de perioada in care, aproape sigur, voi pune punct experientei numita Italia.

Ori daca ideea ta de astazi se va concretiza, toata perioada de locuit impreuna fara sa ne ucidem/muscam unul din celalalt va cam disparea, nu crezi? Si vom intra, deodataaaaa, direct intr.o alta, cu responsabilitati uriase. Colosale, imi par mie acum.

Da, stiu, din punctul tau de vedere, relatia merge perfect si asa...stiu argumentele tale si in subiectul asta.

Si mai stiu ca tu esti jumatatea responsabila cu pragmatismul si toooata partea logica. Mie, se pare, imi lipsesc componentele alea din motiv de...femeie. In schimb, eu analizez si iti ucid neuronii cu idei. zilnic.

N.am nicio concluzie. In principiu, ma ajuta sa.ti scriu, sa.mi vad idei materializate in niste insiuiri de caractere.

Poate alte idei, maine.

Cadou? Ziiiiiii la mine

Te.ai razgandit? Zici la mine ce cadou? Haaaai, spune.mi. Te rog, zau asa!

Stare de (ne)scris

Inca nu ma  simt in stare sa.ti scriu.

(Imi) revin insa. Curand.

Surpriza! :D

Am o super-surpriza pentru tine. O primesti cand vin acasa, desigur. Inca un cadou pentru ziua ta, cu intarziere ;)

Un singur indiciu: e ceva cu rosu si negru. Intr.o super cutie :D

Da, stiu, o sa ma bati la cap sa.ti spun :)) Aminteste.ti doar ce.mi spui mie mereu: „Rabdare“ :P

Siropoasa

Ascult melodiile din anatomia aleia. Cred ca sunt „siropoasa“ in noaptea asta. Ce noroc ai ca esti departe :P

Mi.e dor, de fapt, sigur asta e. Mi.e fooarte dor de tot si toate. De Vama, de ochi obositi din incapatanarea de.a mai sta treaza inca un pic, un pic.

De stat in bratele tale.

De mult prea multe. Doare. Punct...e.

Despre oameni frumosi. Paula.

Unul dintre oamenii frumosi pe care am avut norocul sa.i intalnesc este Paula. Si Anastasia. De parca mai conteaza literele alea insirute logic pe cartea de identitate!

Am intalnit.o in timpul documentarii unuia dintre reportajele mele de suflet, printre zapezi uriase si animale salbatice.

Habar nu aveam cine este, nu.i citisem articolele (ignoranta ce.am fost) si primele fraze pe care le.am schimbat au fost despre cate capete de salbaticiuni sunt pe n hectare ale ocolului.

Abia mai tarziu s.a prezentat, rostindu.si numele, cu o strangere scurta si ferma a mainii. (ah, ce.mi plac oamenii cae stiu sa dea „noroc“!).

Imi plac femeile frumoase. Le admir si le invidiez. Si nu, nu cred ca orice femeie e frumoasa.

Insa pe ea am considerat.o cea mai frumoasa. Fara urma de machiaj, fara accesorii, ascunsa intr.o geaca groasa. Pana si urmele lasate de vreme pe tenul ei erau frumoase.

Resturile de tigari pe care le fuma le.a asezat cu grija intr.un servetel si mai apoi intr.un pachet gol, pastrat in geanta.

Am aflat mai tarziu ca Paula este Paula-cea-care-a-ramas-fara-Vladut.

Cum ti se transforma sufletul si chipul cand iti porti durerea cu atata demnitate?! Cum se transfera disperarea din tine, cand iti pierzi pruncul, in linii pe chip?! Si cum Dumnezeu poti sa emani atata bunatate dupa ce ai trecut prin iad?! Sau tocmai asta e???

Da. Paula m.a marcat. Si o consider, chiar si dupa atata timp, cel mai frumos om-femeie.

Altcandva, poate, despre cel mai frumos om-barbat. Sau ceilalti pe care, desi ii pot numara pe degete, ma bucur sa.i fi cunoscut.

.

Oameni frumosi. Putini.

Imi plac oamenii frumosi in jurul carora, vorba Oanei Pellea, aerul se asaza altfel.

Nu ma refer la infatisare, caci, slava Domnului, am intalnit destule persoane carea aratau impecabil, insa nu avea nicio slipire in ochi.

Imi plac oamenii frumosi in suflet, care zambesc cu ochii si comunica simplu. Cei pe care i.ai asculta ore intregi (pacat ca vorbesc prea putin). Femei care radiaza, fara tencuieli pe fata sau accesorii nefiresc de mari/colorate/zdranganitoare. Barbati fermecatori prin prezenta (de spirit:), imbracati in jeans si un tricou oarecare.

Oameni care vorbesc incet si rar, care rad cu pofta si care n.au nevoie sa dea din maini ori picioare pentru a se face intelesi. Daca au cu cine...

Cred ca pot numara pe degete oamenii care m.au fascinat prin simplitatea cu care se exprima si lumina din ochi. Ori poate is mai multi si.am fost eu prea obtuza, sa.i observ. Ma simt totusi norocoasa ca.i pot numara, totusi.

Visuri, secrete, amintiri, zile cu doua dimineti. Oameni.

Exista nopti pe care mi.e mila sa le dorm si dimineti pe care nu le vreau.

Visuri pe care ma incapatanez sa le pastez, indiferent de cate vieti voi avea nevoie pentru a le transforma, mai apoi, in amintiri.

Secrete pe care le.am impartasi cuiva, candva, daca as avea certitudinea ca, o data rostite, imi vor elibera sufletul si gandurile.

Cativa oameni care.mi sunt dragi, in ciuda faptului ca ne.am intalnit o singura data.

Fiinte dragi care au plecat fara voia mea si de care mi.e cel putin dor.

Experiente, gusturi si mirosuri pe care mi le voi aminti mereu. Ce.i drept, s.au asezat atat de bine in vreun sertar de suflet, incat au devenit amintiri cu gust si miros. Sarutul cu miros de ploaie si fum, dimineata sarata si campul cu flori stau cuminti langa alergatul in talpile goale si foarte aproape de anii de studentie in acorduri de chitara...

Sunt intrebari pe care mi.e teama sa mi le pun. Visuri ascunse atat de bine in jurnale vechi, pe care mi.e si mai frica sa le deschid iar.

Iubiri si indragosteli al caror film mi.l tot derulez in minte, incerand sa.mi dau seama unde am gresit si sa nu mai repet urmele lasate in suflet.

Si mai exista indoieli pe care le ascund atat de bine, incat ma mir si eu.

Perioade in care as fi renuntat pe timpul meu, daca as fi avut cu cine sa.l impart. Si zile in care mi.am irosit cuvintele. In care am iubit si am pierdut. Nopti in care m.am grabit si am ramas doar cu intrebari cu ecou.

Exista diminetile in care m.am trezit in cort, pe plaja. Si prea multe nopti, nedrept de multe, in care am adormit singura.

Fericiri pe care le.am impartasit unor suflete plate si impliniri pentru care am fost prea ocupata sa ma bucur.

Melodii pe care le ascult si.mi vin pe buze zambete tampe. Zile cu doua dimineti. Si nopti pierdute...sau castigate in lupta cu mine.ù

Si mai exista zile in care nu stiu sa am rabdare, zile in care ma indoiesc de toate si de mine. Altele, in care nu.mi gasesc sufletul nicaieri.

Nopti in care visele se.ncapataneaza sa nu vina, insa visurile mi se.ngramadesc in ochi. Dimineti in care ma joc si.mi tin ochii inchisi inca un minut, spunandu.mi ca poate asa ma trezesc in alt pat, unde.ar fi locul meu.

Si mai exista alte visuri, pe care le tin pentru mine. Pentru ca stiu, stiu, stiu ca.mi vor umple sufletul si ridurile...

Idei de sambata

-am inceput documentarea pentru excursia din vara urmatoare. Europa, zic.

-in seara in care Italia a catigat, jumatate din populatia orasului era pe stazi. Fiecare al treilea om avea steagul in maini/pe spate/pe cap. Bravo lor! Cealalta jumatate are fie sub 5 ani, fie e imobilizata la pat.

-detest umiditatea din aer si caldura insuportabila. Astept ploile care tooot cad, doua zile la rand.

-m.am apucat de crosetat :D

Revin mai tarziu cu foto coloraaaaate :)

Metaforic, zic :)

Pentru ca abia mi.am termint primul exercitiu de saptamana asta, toata energia din lume s.a cam adunat in mine, asa. Rezulta ca ma simt in stare sa mut munti. Rezulta ca sunt misto :D

Biiine, nu atat de misto incat sa.mi mai dau sufletul inca o data pe jos, indoind coapsele sau facand un fel de flotari ciudate :d

Asadar, acum, pana nu trec toate chestiile alea eliberate prin dat-sufletul-in-15-min-de-maxim-efort, trebuie sa te rog ceva. Promiti sa ma tragi de urechi daca nu ma tin de visul cu handmade? Sterge.ti te rog zambetul de satisfactie de pe buze, am spus tras de urechi asa...metaforic.

Mi.am promis mie ca pana la 30 de ani o sa am super afacere a mea si doar a mea. Si simt eu ca uneori o sa am nevoie de super-barbat-tu, sa.mi reaminteasca sa merg drept, spre visul meu. Promiti, promiti? Multumesc :)

Maine revin cu foto, cu chestiute colorate :)

Iubeste-ma, ajuta-ma sa cresc

Ai avut dreptate (a cata oara?!).

Dupa ce imi voi indeplini visul de a pleca „de nebuna“ prin Europa, voi vrea altceva. Pentru ca.s vie prin visurile mele. Si vreau mai mult, mereu. Ma incapatanez sa nu ma multumesc cu putin. Si, vorba cuiva, vreau sa fur de la viata macar pe atat cat a furat ea de la mine.

Azi ma simt suspendata in timp. Nu mai trec prin el, nici el peste mine.

Sunt aici de 386 de zile. Aproximativ 9264 ore. (Da, am folosit calculatorul, nu stiu sa matematicesc :))

Revenind la visuri...stiu ca va veni si timpul ala cu responsabilitati. In care nu voi mai fi eu pe primul plan. Pana atunci, insa, eu de recuperat 9.000 de ore. Celelelalte aproximativ 264 le.oi fi folosit cu rost. Nu protesta, in cele 9.000 intra si orele de somn, stiu.

Pentru mine, timpul stat aici e pierdut, in ciuda banilor castigati si a legumelor proaspete :P.

Si.mi permit sa cred ca sunt chiar misto, deci pot sa.mi cer timpul inapoi. Nebunia mea cu Europa este primul vis de bifat pe lista.

Candva, curand, va urma Camino.

Nu.mi spune ca o sa.mi treaca. Sustine.ma, iubeste.ma, inurajeaza.ma sa visez si sa cresc.

Foto: Manuel Valcarcel

Hartie rulata. Cu ganduri colorate.

Nu stiu cum e azi pe planeta ta, insa aici, pe Pamant, e cea mai lunga zi din an. Abia ai plecat si mie mi.e deja dor de tine cat pentru zece ani. Azi mi.e cel mai dor. Ziua asta lunga.i de vina :P

Aveam cuvinte multe de spus/scris...insa nu cred ca.s pregatita sa scriu prea multe. Cred ca.s egoista un pic, insa prefer sa le.ascund in mine inca putin. Sa zambesc cu gandul la cateva zile fooooarte misto, la  parfumul tau. Si la „pur si simplu“.

Te las cu cateva foto al mini-chestiei din hartie si ganduri colorate. Ma joc in continuare cu hartia ;)

Te foarte pup. Cat pentru toata ziua asta. Cea mai lunga, zic ;)

Buna dimineata, soare!

Ziua cea mai lunga din an...

Revin dupa-amiaza cu foto si cuvinte. Multe :)

La inceput, au fost scrisorile...

Iti amintesti?

  Univers,Mereu

Draga Tu,

Ce-ar fi daca n-ar fi nimic....

Ce-ar fi daca te-as pierde cu fiecare picatura de Soare si apoi te-as gasi in fiecare gand de-al meu; daca fiecare idee de-a mea ai fi de fapt tu ?!

Ce-ar fi daca pe tipografia sufletului s-ar asterne praful si n-as mai scrie in fiecare zi zeci de romane cu un singur, unic subiect: TU. Mereu acelasi si totusi mereu altul, fara sa ma plictisesc vreodat'.

Ce-ar fi daca secundarul sufletului s-ar opri in dreptul unei idei absurde, pe care odata o credeam de capatai ?

Ce-ar fi daca mi-ar ploua printre ganduri, intr-un septembrie trist… atunci, viitura ideilor ar risca sa acopere ultimul cuvant; ma agat de un colt de suflet... si alunec-era uns c-o privire;in cadere ma prind de ceva (un sloi de speranta?) si am impresia ca plutesc..de fapt, te-am zarit pe tine !

E doar o iluzie… credeam ca esti eu, ca eu sunt tu…

Ce-ar fi  daca azi candela gandului s-ar stinge ?

....uleiul rancezit al unei idei e de mult profan..

Ce-ar fi daca te-as privi printre cioburile unui gand strivit de o idee, daca niciodata n-ai fi atat de real,cand te privesc printre cioburi.

Ce-ar fi daca visul meu s-ar reflecta in luciul unei idei: imaginea rasturnata a sufletului, privita prin lupa constiintei...

Atunci...ce-ar fi daca n-ar fi nimic...

mARA

Cuvinte mazgalite candva...

Scrisa la alta varsta a sufletului meu...

„Într-o zi, nu voi mai fi a ta. Nu vei mai știi cum mi-e zâmbetul dimineața și vei fi uitat deja ce visuri am în ochi.

Nu vei știi cine mă ține in brațe, să mă apere de mine, cum e mâna în care îmi așez pumnul, așa cum imi place.

Cândva, în viața asta, mă voi îndrăgosti și voi iubi până la delir un alt bărbat, cu alți ochi și alt zâmbet și alt suflet.

Voi fi zeiță și iubită altuia.

Te-am iubit, Ființă!“

Gasit.o pe un cd mazgalit cu un zambet. Cine stie de cand e...

Incaaaa 5 zile.

Joace:D

:)

 Inca nu.s foarte sigura ce.ar fi trebuit sa iasa :)

Bratara mea preferata. Margele din hartie, co-lo-ra-teeeee

 Ambalajul unei ciocolate...sau ce.a mai ramas din el ;)

Da :))

 Hartie rulata si extralacuita. Cred ca cea mai, din dreapta, e cam mica, asa? :D

Primele si ultimele patru margele verzi, din lemn

 Margelele astea n.am stiu niciodata cum sa le combin. Cam nefericite arata...

Ace pentru insirat margele, rasucite in fel si chip :)

Ultimele trei is cele pe care le.am cumparat ieri, impreuna;)


Si mai este bratara pentru fi.miu, pe care nush unde am ratacit.o :)


Gata, mi.am tinut promisiunea :P