Atat de tare imi doresc sa fie bine in viata urmatoare, inca am ajuns sa visez. Noptile mele sunt pline de apartamente pe care nu le.am mai vazut, dar in care ma simt ca acasa. Si de ferestre mari, prin care vad parcuri si copaci care.mi par ireal de mari.
Ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze si franturi de vis despre patul pe care am uitat sa.l fac sau intrebandu.ma daca s.a terminat detergentul de vase (?!). O fi asa rau ca.mi doresc prea mult si am visuri si vise care.mi par atat de reale?
P.S. Inca ascult asta.
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene