Azi mi.e dor de tot. Mi.e dor de oameni dragi care.au trecut prin viata mea si m.au facut sa rad si sa sper, sa chitai posesori de uniforme sau sa inteleg rechizitorii aparent imposibil de descifrat.
Si mi.e dor de locuri in care nu am ajuns inca, dar pe care mi le imaginez in cel mai mic detaliu. Si.mi lipsesc locurile in care am crescut, banca pe care m.a sarutat primul meu prieten si toboganul pe care doi copii de 16 ani isi promiteau sa fuga de lume.
Camera-haos din primul an de facultate si femeia care.a stiut sa.mi fie a doua mama. Restanta de sase ore la nenorocirea aia de curs de franceza pe care l.am ratat din cauza absentelor. „Ursitoarea“ lui Chilian. Si doi ani de presa scrisa, cu totul.
Insa peste toate astea, imi lipsesti tu, minune, de parca mi.ar lipsi jumatate de suflet. Si, da, ai dreptate, o sa cresc, inevitabil. Dar imi doresc sa cresc de mana cu tine.
P.S. Revin cu filmulet.
P.S 1 Azi ascult asta (ignora clipul) :d
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene