Pentru ca au trecut sase ani. Si pentru ca noi am trecut prin ei, uneori un „eu“ si un „tu“ stingheri, alteori un „noi“ frumos.
Si pentru ca vreau sa cresc in continuare de mana cu tine, chiar si la un infinit de milimetri distanta. Uneori, pentru ca esti de pe alta planeta. Si uneori, pentru ca ai devenit asa smecher (cu dublu shm :).
Alteori, pentru ca nu imi imaginez niciun alt barbat care sa.mi tina pruncii in brate. Cateodata, pentru tiranul in care te transformi.
Pentru ca mi.ai devenit cel mai bun prieten. Asa de norocoasa ma simt.
Am promis, asa? Ei, iata:
„ 30 octombrie 2009, vineri
Am decis sa reiau joaca si sa.mi scriu aberatiile pe hartie. Cu dorul de mirosul paginilor impovarate de cuvinte si bucati mari de suflet. Cu increderea de inceput de drum. Si cu promisiunea ca voi face tot ce pot pentru ca, pe viitor, sa nu fiu nevoita a cere nimic, nimanui. Nici macar scuze.
O tigara de contrabanda :d, o cana plina ochi cu suc si o super melodie, intr.o mansarda din care voi pleca foarte curand. Plecarii asteia ii va urma o luna cu iubitul meu, asa, de experimentat. Iubitul meu de care ma reindragostesc.
Mi.am reorganizat ideile despre casnicie. Mai astept, deci.
Sunt fericita. De luni, sunt oficial redactor al departamentului de Eveniment.
Zambeste, Fiinta!“
„ 17 nov 2010
Ieri am fost in doua locuri in acelasi timp. Happy me!
Astazi, in schimb, sunt un pic aiurea. Nu cred ca as putea da un motiv clar.
Trece vremea. Asa imi doresc familia mea. Si pruncul meu. Si barbatul meu. Nu.i momentul inca, imi tot spun. Daaa, de parca ar fi vreodata momentul. Sper sa reusesc sa fiu macar pe sfert parinte pentru copiii mei cat is ai mei pentru mine!“
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene