Abia astept sa ma intorc, domnule! Stiu, stiu, am rabdare. Insa pana atunci, aproape nu mai am rabdare sa ajungi tu aici :)
In ciuda faptul ca am zburat o singura data deasupra norilor, relatia mea cu avioanele este una speciala. Imi povestea mama ca eram impresionata de povestile tatalui meu care a muncit muuulti ani in Israel, Turcia si alte strainataturi. Si insistam sa.mi povesteasca iar si iar cum era zborurile lui cu avionul.
Dupa una dintre revenirile lui, cand sufrageria noastra era plina-ochi de rude/prieteni/cunoscuti, am socat „audienta“. „Imagineaza.ti ca aveai vreo 4 ani si te.ai cocotat pe cel mai inalt fotoliu si ai spus in gura mare «In viata mea n.am zbulat cu avionu'!», imi povesteste mama.
Dupa aproximativ 21 de ani...si prima-cea-mai-crunta-noapte-petrecuta-intr.un-aeroport, am urcat in avionul cu destinatia Italia, job-platit-de-cinci-ori-mai-mult-ca-in-presa-scrisa.
In conditiile in care toata plecarea mea a fost o furtuna de mai putin de 48 de ore, zborul a fost de fapt un somn zdruncinat.
A, da. Restul povestii -aterizatul pe alt aeroport, panica alor mei care nu mai stiau cum sa caute pe harta locul in care s.a ratacit „copilul“ si mult prea lungul drum spre orasul in care nu e nimic de vazut sau facut...il stii.
P.S.: Iti promisesm astea:
A, da. Si ascult Alexandrina, cu al ei avion de aur :)
Ohoo, chiar că ţi_au plăcut! :) Te-au şi inspirat. No, mai pun să ştii. Ca să mai pui şi tu :)
RispondiEliminaPune, pune. Asa.mi mai vine si mie cate.un gand bun. Si ajuta la treaba aia cu rabdarea, ca tare greu imi e sa pricep tooot procesul...
Elimina