martedì 2 ottobre 2012

11

Asa am impresia ca uneori nu intelegi ce vreau sa.ti spun:P
 
Si totusi...mi.e dor sa te vad razand ori macar zambind incurcat cand te intreb „siropeli“. Si stiu ca tu esti cel mai barbat din lume, insa este imposibil sa nu te fastacesti in fata cererilor mele de femeie flamanda de dragoste.
 
Mai sunt 11 zile si inca nu m.am hotarat daca sunt putine sau infinite. In fine, zece pana cand distanta fizica dintre noi se va reduce de la aproape 2.000 de kilometri la doar cateva sute.
 
As vrea sa am bagheta magica si sa ma impart intre ai mei si tine, sa fiu in doua orase vineri seara.
 
Cred ca e una dintre putinele dati in care imi place asteptarea asta. Si, da, as pleca in State cu tine. De fapt, as pleca oriunde, cat timp stiu ca acasa inca mai insemni tu.
 
Si.o sa ne certam vesnic pe tema fumatului si a dependentei mele de Cola, din cauza sensurilor tale proprii si a educatiei pruncilor. Abia astept:P
 
Ma simt alta. Mi s.au desaliniat planetele si, ciudat, inca mi.e bine. Am sentimentul ca tot imi va fi bine.
 
Imi lipsesti ca niciodata. Si cred ca te iubesc ca niciodata.

Nessun commento:

Posta un commento

Pareri (ne)pamantene