„Imaginaţi-vă pentru o clipă că aveţi un rucsac în spate...Vreau să simţiţi chingile ce vă apasă umerii...Le simţiţi ? Şi acum vreau să împachetaţi tot ce-aţi adunat în viaţa voastră. Începeţi cu lucrurile mărunte. Lucrurile din sertare şi de pe rafturi. Decoraţiunile şi colecţiile. Simţiţi greutatea pe măsură ce le adăugaţi. Acum, începeţi să puneţi lucrurile mai mari. Hainele, lustrele, veiozele, lenjeriile, aparatul TV. Rucsacul ăla ar trebui să fie destul de greu în acel moment. Treceţi la cele şi mai mari. Canapeaua, patul, masa de bucătărie. Băgaţi totul în el...maşina, băgaţi-o acolo...Casa, chiar dacă ai o garsonieră sau o casă cu două dormitoare, vreau ca să băgaţi totul în rucsacul ăla.
Acum încercaţi să mergeţi. E cam greu, nu-i aşa ? Asta e ceea ce noi înşine, ne facem zilnic. Ne încărcăm până când nu ne mai putem mişca. Mişcarea este viaţa.
Acum, o să dăm foc la rucsacul ăla. Ce-aţi vrea să scoateţi afară din el ? Fotografiile? Fotografiile sunt pentru oameni ce nu-şi pot aminti. Beţi nişte GinSeng şi ardeţi fotografiile.
Sau mai bine lăsaţi să ardă totul şi imaginaţi-vă trezindu-vă mâine fără nimic.
Aveţi un rucsac nou...De data asta, vreau să-l umpleţi cu oameni. Începeţi cu cunoştinţele întâmplătoare..Prietenii prietenilor...Tipii de pe la serviciu... Acum continuaţi cu oamenii cărora le credinţaţi secretele cele mai intime. Verii, mătuşle, unchii voştri... fraţii, surorile... părinţii.şi în sfârşit, soţul, soţia. Iubitul sau iubita. Băgaţi-i în rucsacul ăla. Nu vă faceţi griji. N-o să vă pun să-i daţi foc. Vedeţi cât cântăreşte acel rucsac. Să nu greşiţi. Relaţiile sunt cele mai grele componente ale vieţii voastre. Simţiţi chingile? Cum vă atârnă pe umeri ?
Toate acele discuţii şi certuri şi secrete, şi împăcări. Nu trebuie să căraţi toată greutatea aceea. Puneţi jos sacul ăla. Unele animale sunt făcute să se care unele pe altele. Trăiesc în simbioză toată viaţa lor. Iubiţii născuţi în zodii fericite, lebedele monogame. Noi nu suntem acel fel de animale.
Cu cât ne mişcăm mai încet, cu atât murim mai repede.
Noi nu suntem lebede. Suntem rechini.“
punct
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene