„Ai rabdare, copil al meu...“

Am o noua melodie de ascultat pe repeat...cateva luni bune. Mi.e bine, am sufletul plin. Cu amintiri vechi si sperante abia dospite. Si melodia asta ma face sa visez la viata ce.o sa fie candva. Am asa o convingere c.o sa fie bine! Greu de spus in cuvinte, dar eu stiu! Vezi tu, azi e infinit mai bine.

De azi, sunt in mine, sa cresc. Ma voi intoarce candva, cu.o cutie plina de scoici si praf de stele si un capat de ata. Am crescut, minunea mea, si trebuie sa.mi dau seama ce ma fac cu mine. Is intrebari. Pentru unele, am gasit raspuns in ochii tai. Pentru altele, trebuie sa ma privesc pe mine in ochi. Sa ma dojenesc, sa.mi sterg lacrimile si sa.mi zambesc. Sa.nvat sa ma iert. Sa.mi vindec ranile din suflet. Sa.mi iau deciziile, sa fiu iar copil si sa.mi ard temerile.

M.asteapta nopti pierdute ori castigate in lupta cu mine. Si vise si visuri, pe care promit sa le urmez cu entuziasmul copilului si sa le privesc cu ochi de om mare. Promit sa.mi adun in suflet rezerve de toamna si dragoste soptita. S.asez cu infinita grija bucati mari de rasarit si butoaie pline cu roua. Si.apoi, sa netezesc colturi de visuri care.mi pareau candva imposibile.

Stiu ca te voi gasi in sufletul meu, cand ma voi intoarce. Acum, trebuie sa plec un pic. Asteapta.ma, vrei? O sa ma.ntorc intr.o zi cu doua dimineti, sa.ti sarut tamplele.

Iti las tie dragostea mea pamanteana, am incredere in tine ca vei avea grija de ea ;)

„Ai rabdare, copil al meu...“