Ciudat asa cum trece vremea asta...Sunt inca intoarsa pe dos. Ori poate nu. Posibil doar sa ma fi schimbat. Desi...se pare ca "oamenii nu se schimba, devin din ce in ce mai mult aceasi". Vorbesc in dodii si nu ma pot decide daca e bine ori nu ca am impresia ca.s alta.
Ma termina psihic rutina asta si repetitivitatea zilelor. Ma minunez cum tie.ti plac reperele astea si cat de detasat admiti. Pe mine ma scot din minti, ma frustreaza si ma arunca intr.o stare de enervare continua.
Imi pare rau ca ma supar pe tine. Ar trebuie sa ma cert pe mine, sa.mi iasa din minte speranta ca te vei schimba vreodata. Ca vei comunica candva ori ca vei intelege cate nevoie am de cuvinte. Ale tale, zic, ale mele.s deja pre multe.
Scriu prost. Gandesc si mai prost.
Nu stiu daca imi pare rau ca am venit aici. Probabil daca ramaneam in tara, relatia asta n.ar mai fi existat. E greu al naibii departe de tine! Insa mi.asum compromisul asta. Si.l tarasc dupa mine, prin zilele astea enervant de repetitive. Ah, detest rutina!
Am inceput sa ma documentez pentru excursia mea prin Europa. O sa am nevoie de aventura asta, dupa ce termin aici.
.............................................
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene