Defectiuni. Prin suflet.

Eu sunt defecta, ti.am spus.

Imi plac nimicurile. Imi siroiesc lacrimi pentru prea putin si raman impasibila la tragedii.

Cred sincer ca „cele mai bune lucruri in lumea asta sunt gratuite“. Si e mai ok sa razi pe bicicleta, decat sa plangi intr.o decapotabila, daca tot am adus vorba de citate.

Ascult teatru radiofonic si povesti care au pe fundal fasait superb, in loc sa ma uit la televizor.

Imi fac zilnic scenarii si visez cu ochii deschisi la viata pe care mi.o doresc. Ma cert eu pe mine,  ma, m- si tot eu ma impac, in gand.

Citesc poeziii in locul ziarelor on-line de „scandal“, desi, pana acum ceva timp, am scris chiar eu pentru un tabloid.

M-au impresionat putini oameni si tot mai putine evenimente, in ciuda faptului ca am cunoscut/documentat sute din ambele categorii. Am vazut persoane desigurate nu doar de durere si poate prea multe cadavre, familii spulberate de tragedia aviatica de la Tuzla.

Sunt ironica si cinica si mi.am facut un obicei din a parea fitoasa si infatuata, cand simt ca.mi urca sangele.n cap de emotii si fastaceala.

Refuz ca cred ca mie mi s.ar putea intampla ceva rau. Am grija de mine doar cand  mi.e crunt de rau fizic si nu iau aproape niciodata medicamente. Prefer, oricum, aceeasi substanta, injectabila. Si, da, mi le fac singura, i.m. sau i.v.

Sunt dependenta de Coca-Cola si tigari.

Si inca mai am destule fantezii sexuale de care tu esti incantat :P

Si inca visez sa am o casa cu patru camere si mansarda-atelier. Pana atunci, imi doresc aceeasi camera nemobilata, pe care s.o umplu cu visuri si dragoste.

Nu.mi gasesc resorturi interiore sa am grija de mine/slabesc/ma tin mai mult de o saptamana-doua de tratamente/diete/creme/porcarii. Daca nu vad rezultate in cel mai scurt timp, abandonez totul ca pe o jucarie stricata.

Daca nu comunic, mor. Punct.

Ascult aceeasi piesa, pe repeat, saptamani la rand.

Si nu pot sa inteleg de ce naiba trebuie sa fie totul programat/organizat din timp/verificat de doua ori. Unde.i spontaneitatea si doza de risc asumata/controlata?!

Uneori, imi plac stariile mele idioate de amorteala.

Sunt rautacioasa si am prostul obicei sa judec, in mintea mea. Cu toate astea, ma incapatanez sa cred ca oamenii sunt buni :D

Nu am rabdare, de multe cele mai multe ori nu stiu ce vreau, cu exceptia a trei lucruri:

-nu voi mai avea jamais sef si program fix de lucru

-voi adopta un copil

-ma voi casatori la o manastire.

Inca mai crezi ca vrei sa ma repari??