Scriam, candva, intr.un blog de.al meu (da, mai scriu si pentru mine, uneori. nu, nu iti dau adresa) asta:
„Uneori mi-e teama sa-mie rostesc gandurile, alteori sunt prea egoista sa le impart cu mine.
Astazi vreau sa cred in mai bine. Si sa zambesc, asemeni oamenilor de pe planeta ta. Rectific. Fiintelor de pe planeta mea.
Nu cred in coincidente si in monogamie. Ma bucura pana la lacrimi nimicurile si incerc sa ma conving ca oamenii sunt buni.
Ma plictisesc repede si mi-e teama sa-mi indepinesc visurile pentru ca mi-e frica sa nu ma dezamagesc pe mine, ma, m-.
Fumez exagerat de mult, sunt dependenta de Coca Cola.
Visez sa emigrez in Canada.
Detest sa fiu neputincioasa si uneori mi-e frica sa vreau mai mult.
Uneori, ma privesc in oglinda si nu stiu cine sunt.
„Maine – o zi in care nu ai gresit inca“...
Atat de tare mi.a intrat dorul asta absurd in suflet si.n piele, incat uneori nici macar nu.l mai simt.
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene