Limita sufletului

Ti.am spus in seara asta tot ce.am avut in suflet.

Nu trebuie sa.ti ceri scuze. Mie imi pare rau ca nu realizezi cat te tare m.ai ranit. Si ca tu, cel mai echilibrat om pe care.l cunosc, cel care vrea mereu sa.i impace pe toti, tocmai tu!, care vorbesti mereu de compromisuri...tu, dragul meu, te incapatanezi sa ramai barbat-care-nu-spune.

Pot fi teribil de indiferenta cand scriu despre crime si alte orori, nu cand este vorba despre sufletul meu si viata pe care mi.o doresc.

Vorbesti cu atata seninatate despre casnicie si familie si pruncii pe care ii vrei cu mine...

Eu nu pot mai mult. Dupa un an si 26 de zile, am ajuns la limita sufletului. Imi pare imposibil sa repeti aceleasi greseli, iar si iar, constient fiind ca ma pierzi cate putin, de fiecare data.

Nu voi sterge blog.ul, cum intentionam. In fond, ii o parte din sufletul meu, mazgalit pe coli virtuale. Iti las postarile, poate vrei macar sa incerci a intelege ceva.

Atat. Ne auzim in noiembrie.