Post luung. Idei putin logice.

As vrea sa.mi pot alege cuvintele, sa.ti pot explica frumos si logic.

„La rece“, dupa ce au trecut cateva ore bune de la discutia noastra, aceleasi ore in care m.am gandit  (da, da, stiu, prea mult timp liber).

Incerc sa nu pun pe seama unei crize (din acelea despre care stiam amandoi ca se vor produce mai devreme/mai tarziu) ceea ce mi.ai spus. Daca despre o astfel de criza este vorba, te poti opri cu cititul aici.

Daca esti sigur ca iti vei dori asta si maine...hai sa ne intelegem. M.ai speriat! In cel mai ciudat-frumos mod posibil. Rectific: m.a speriat faptul ca nu sunt pregatita sa fac asta.

Imi place increderea in sine pe care ai afisat.o. Argumentele tale sunt logice si aproape imbatabile, in comparatie cu firavele mele motive, care ascund neincredere. In mine, nu in tine.

Mi.e teama, intelegi? Ca nu m.as descurca, poate ca nu voi sti ce ar trebui sa fac in postura aia.

Niciodata nu va exista momentul potrivit, ai dreptate.

In scenariul meu (cum ii spui tu), lucrurile ar fi stat asa: vin acasa doua/trei luni  - revin aici inca jumatate de an - super excursie nebuna in Europa - intors acasa (speram eu definitiv). Cum spuneai, mutat impreuna si ce-ar mai fi fost, vedeam apoi.

Adica...dupa aproape doi ani de aproximativ 2.000 km departare, mi.as fi dorit sa incercam sa stam impreuna fara sa ne ucidem/muscam unul din celalalt. Nu.mi spune ca vom sta doua/trei luni, cand ma intorc. Cu siguranta va fi minunat si ne vom purta aproape exemplar unul cu celalalt. Vorbesc de perioada in care, aproape sigur, voi pune punct experientei numita Italia.

Ori daca ideea ta de astazi se va concretiza, toata perioada de locuit impreuna fara sa ne ucidem/muscam unul din celalalt va cam disparea, nu crezi? Si vom intra, deodataaaaa, direct intr.o alta, cu responsabilitati uriase. Colosale, imi par mie acum.

Da, stiu, din punctul tau de vedere, relatia merge perfect si asa...stiu argumentele tale si in subiectul asta.

Si mai stiu ca tu esti jumatatea responsabila cu pragmatismul si toooata partea logica. Mie, se pare, imi lipsesc componentele alea din motiv de...femeie. In schimb, eu analizez si iti ucid neuronii cu idei. zilnic.

N.am nicio concluzie. In principiu, ma ajuta sa.ti scriu, sa.mi vad idei materializate in niste insiuiri de caractere.

Poate alte idei, maine.