Visez la ziua in care...

Visez la ziua in care voi pasi pentru intaia data pragul casei pe care o voi numi, cu emotie si dragoste, cuibul nostru. Si la momentul in care voi aseza doua perne pe patul care va deveni martorul noptilor si al diminetilor noastre flamande de dragoste.

Visez la clipa in care voi gati pentru prima oara pentru sotul meu si ma voi inabusi nu de mirosul mancarii, ci de dragoste pentru barbatul meu. Si voi lacrima in bucatarie nu de la inelele de ceapa, ci pentru ca nu voi sti cum sa pasesc mai incet spre iubitul meu, soptindu.i visurile mele.

In noptile de nesomn, visez cu ochii larg inchisi la fereastra imensa din tavan, deschisa doar pentru ca cerul sa.si picure magia peste noi. Si la draperia care ne va ascunde de lume. Si la camera pruncului, cu vedere spre cerul nostru.

Imi doresc flori prospete si visuri abia plamadite, miros de vanilie si mere coapte, o biblioteca imensa si certuri marunte. Cartile mele si filmele lui, dragostea noastra care va umple perfect caminul. O masuta din lemn, facuta pe masura noastra de fericire si o baie verde.

Inchid ochii si.mi zaresc visurile adolescentei, si reportajele stranse cu zambetul pe buze si sufletul strans, si greselile cu miros de cerneala de tipar, zecile de jurnale si promisiunile, si bijuteriile. Le.am strans pe toate in cutiuta cu minuni, de unde privesc uneori, pe furis, amintirile.

Visez la podeaua tocita de pasii nostri, in drum camera in care am asezat cu infinita dragoste pruncul nostru. Si la primul brad impodobit un pic stangaci, la prima ninsoare si la primul apus vazut de la inaltimea geamului patrat, aburit de rasuflarea noastra.

Visez la o viata in doi, trei si apoi patru, departe de furtuni si aproape de ploi calde, cu zeci de curcubee in culorile sufletului. Si visez copii cu genunchi juliti de viata - jocul pe care incep sa.l desluseasca supravegheati de bunici cu tampele ninse.

Si mai visez la sufletul pruncului plamadit in pantecul altei femei, cu un alt barbat, dar crescut si salvat cu dragostea noastra.

Inchid ochii si astept Barbatul care ma va lua de mana, sa ma poarte peste pragul cuibului. Acel Barbat care sa nu ma certe ca visez prea mult, care sa nu se sperie de viata si de timpul in care va avea chiar el tamplele ninse. El, care va fi avut candva curaj sa inchida ochii si sa ma lase sa.l port in lumea noastra, cu toate facute pe masura fericirii noastre.