A trecut atat de repede timpul si nu am apucat sa.ti multumesc inca o data. Pentru ca m.ai facut fericita, pentru ca m.ai facut sa plutesc. Pentru fiecare data din alea cateva zile in care am crezut ca ma sufoc de fericire, ca pot face orice in lumea asta, cu tine de mana.
Am fost muta zilele alea. Simteam ca daca as rosti prea multe cuvinte, s.ar rupe vraja care m.a adus in bratele tale. As fi vrut sa.ti spun ca m.am sufocat de fericire cand am zarit ceasul tau pe marginea chiuvetei. Si mi.as dori sa.l vad in fiecare dimineata acolo, ca o dovada a faptului ca nu visez, barbatul vietii mele l.a lasat acolo, aseara, in drum spre patul nostru.
Am simtit ca.ti apartin cu totul, ca sunt o bleaga cand imi trece prin cap ca nu ma iubesti mereu.
Si.as mai fi vrut sa.ti spun ca am apreciat fiecare secunda langa tine. Ca mi.as dori sa.mi ocupi nu doar scaunele cu hainele tale, ci toata viata. Aseaza.ti in tihna filmele si visurile si capul pe pieptul meu. Si hai sa umplem iar cada cu spuma, sa ni se increteasca degetele.
Nu stiu daca voi putea sa exprim vreodata in cuvinte tot ce simt.
As vrea sa te fascinez candva ca Tori sau ca Alexandrina. Sa te fac sa stai ore intregi sa ma privesti, de parca as fi filmul tau preferat. Sa.ti simt degetele peste chipul meu, asa cum mangai suporturile pentru filme. Vreau sa fii regizorul vietii noastre!
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene