Luni. Azi creste iarba.

Ani buni mi.am spus ca detest zilele de luni, care veneau prea repede, dupa doua zile de facut aproape nimic. Lucrurile s.au schimbat intr.o toamna, cand am inceput sa lucrez in presa scrisa. In toamna aia, viata in care existau week.end.uri tihnite a disparut. I.a luat locul o alta diminensiune, in care ziua parea sa aiba 40 de ore, timp in care niciodata, dar niciodata, nu se produceau doua evenimente la fel.

Anyway, am detestat zilele de luni. Paranteza: stii ca era o melodie cu versuri de genul "Luni, ce zi de cacat cacao, ce caut eu in viata mea/de ce.am venit, sa.mi tulbur linistea" ori asa ceva). Acum imi displac zilele de joi, cand nu e nici inceput, nici mijloc, nici sfarsit de saptamana.

Mda, e luni, nici iarba nu creste!? M.am trezit zambind, pentru ca te.am visat. In ciuda faptului ca era ora 6.00, deci ora inumana de trezit, am preferat sa.mi continuu visul cu ochii deschisi. Si am decis, asa, ca.ntr.o dimineata de luni, sa fie bine azi. Si maine. Si tot asa, pentru mult timp. Pentru ca asa vreau eu. Si.o sa fie, pentru ca planetele se aliniaza cand trebuie.

Si mai vreau sa.mi las visurile sa creasca frumos, fara sa le mai rascolesc eu de o mie de ori pe zi. Si.o sa fie bine, stii?

P.S. Mi.e dor!