As asculta.o oricand pe Alexandrina si as citi pe nerasuflate cartile scrise, cu dragoste, de Alice. As devora vechiul jurnal al Florianei si as reciti la infinit dorul Victoriei Casian.
Mi.as lasa pielea mangaiata de stropi mari de ploaie calda si as sta vieti intregi La Stuf, hipnotizata de mare si oamenii si aceleasi melodii. Si as ingheta lumea dupa apusul din Vama si mi.as inghesui visurile si dragostea intr.un cort, din care sa salut Soarele in diminetile sufletului.
As putea oricand sa ma abandonez pe dealul de la Topalu, in iarba care se intrecea, spre cer, cu florile din alta lumea. Si.as putea sa traiesc iar si iar dimineata de inceput de mai, cand printre genele obosite am zarit muntii.
Cred ca as retrai iar si iar si iar sarutul binecuvantat de ploaie, iar pe el l.as privi mereu cum alearga in picioarele goale. Si.as zambi mereu, caci el imi zambeste dintre nori.
Imbracata tot in uniforma pepita, mi.as legana fratele pe picioare, cu abecedarul in maini. Si as redescoperi oricand apusurile de la patratel si as retrimite scrisori celei care inca nu uitase sa spere. Si m.as imbata mereu pentru prima oara langa focul de tabara, cu tuica de munte.
Si as asculta oricand ploaia teribila, din mansarda unei vile care habar nu am daca era in brasov ori in alt oras de munte.
Oricand as plange de fericire si i.as scrie barbatului vietii mele. As reciti cu nesat articolul lui chilian, despre felurile in care ii poti spune buna dimineata omului iubit, adorat, zidit.
Imi spun mereu ca.i mai bine sa.i ierti pe altii la timp. E crunt sa nu te ierti pe tine o viata intreaga. Si.mi mai spun ca voi mai ajunge candva la mormantul ei. Si ca el ma va vedea cu siguranta, imbracata in rochia de mireasa.
Incerc mereu sa ma conving ca nu ma ingrozeste singuratatea, ci singuratatea in doi.
Nessun commento:
Posta un commento
Pareri (ne)pamantene