mercoledì 19 ottobre 2011

Dragoste pamanteana?

Asa e dragostea pamanteana? Sa adormi si sa deschizi genele cu omul iubit in gand si.n suflet? Sa visezi cu ochii deschisi la ziua in care vei fi din brate calde, care te apara de orice rau?

Sa simti ca ti.e bine langa el si sa.ti doresti sa.l faci fericit? Sa.ti vina sa urli de dorul omului tau drag? Sa te visezi langa acelasi suflet si peste multi ani?

Cand simti ca poti fi tu cu adevarat cand esti cu el? Sa ai certitudinea ca te asculta cand ai in suflet si soare si ploi si mare si furtuna si  roua si rasarit? Sa stii ca el este acel El? Si sa te certi pe tine pentru fiecare secunda de indoiala?


Sa.ti inchizi si sa.i alergi pe tample, pe gene si sa alunci pe alunita de pe cot si sa.i saruti coapsa? Sa.i adori zambetul si ochii mai albastrii ca marea? Sa simti ca te sufoci de fericire cand esti cu el?

Asa e dragostea asta pe pamant, cand vrei sa dureze toata viata si sa te trezesti langa omul tau in fiecare dimineata? Si vrei sa fie tatal copiilor tai si sa ramana minunea ta o viata intreaga? Cand iti faci planuri si visezi si te surprinzi zambind cand el iti alearga prin ganduri?

Pe planeta ta cum e dragostea?

3 commenti:

  1. Să-ţi spun cum e pe planeta mea: Din vasta (lol) mea experienţă de viaţă, am înţeles cel mai bine un lucru: că planurile, proiecţiile şi aşteptările sunt cele mai mari curve, care te umplu de boli luate "pe gratis". Asa că, pe planeta mea, cum am crescut-o eu să fie, dragostea nu se mai raportează la viitoruri, decât cel mult la trecuturi. Şi la prezent, în mod majoritar. Trecuturile mă bucură uneori, când îmi amintesc ce frumoşi eram când ne ştiam de 3 luni, când ne-am certat atunci pe străduţa aia întunecată din Sibiu sau când ne-am pupat ilegal de mult şi ilegal de târziu într-un parc din apropiere. Uneori îmi mai amintesc şi de alţi feţi frumoşi, care au pălit în umbra celui de acum, a timpului şi a sufletului meu care vibrează pe alte frecvenţe acum.
    Dragostea pe planeta mea a fost exclusiv despre prezent, fiindcă întotdeauna mi-a fost teamă de viitor. Şi fiindcă mi-e mult mai simplu aşa. Doar că atunci când deciziile de astăzi influenţează ziua de mâine, încep să-ţi tremure genunchii.
    Dar e un tremurat de bucurie, ca atunci când urci un deal cu frica de a te uita în jos. În schimb, când ajungi în vârf, deja nu îţi mai e frică de nimic!

    Superb blogul tău, dureros dorul ăsta (6 ani?! cum, 6 ani?), dar frumos că scoţi ce-i mai bun din el, transformându-l într-un blog.
    Eu o să mai vin pe la tine. Aştept continuări fericite.

    RispondiElimina
  2. @Copila Blonda>> Dragostea.i de sase ani, dorul "doar(e)" de cateva luni.
    Multumesc, te astept cu drag.

    RispondiElimina

Pareri (ne)pamantene